România trăiește din scandal în scandal, nu ne mai hrănim cu nimic care să ne facă bine, ci doar cu ură, invective și acuze. Pe acest fond, vedem un șablon, un pattern al noilor potențați ai zilei: aroganță, tupeu și studii contrafăcute. Ah, era să uit, legătura absolut obligatorie cu Franța pentru toți cei care au ajuns în puncte-cheie în statul român. Păcat că cinematografia românească nu dă dovadă de inventivitate și curaj, dar totul se rezumă, nu-i așa, la cine finanțează o producție. Așa că avem parte doar de teatru ieftin, iar gândul îmi zboară, fără să îl pot controla, la ideea că Nicușor Dan este agent al serviciilor românești și franceze. Simultan!
Mai nou, scandalul diplomelor universitare a ajuns la cea mai înaltă figură din statul român: Președintele țării! Au apărut tot felul de articole în presă, au apărut glumițe de mediile sociale sau chiar îndoieli serioase și grave, cu privire la adevărul despre studiile lui Nicușor Dan. Eu nu intenționez să reiau acum firul lung și complicat al studiilor lui Nicușor Dan, care s-au finalizat prin niște acte doveditoare mai mult decât îndoielnice, ci speculez mai degrabă cine este cu adevărat Președintele României, din perspectiva unui film de ficțiune. Și ar fi un „film inspirat din fapte reale”, coroborate cu conjunctura, căci nimeni nu a abordat până acum parcursul lui Nicușor Dan cu evenimentele din societatea românească. Iată fapte fără de tăgadă!
Anul 1989. Este anul când Nicușor Dan, proaspăt absolvent de liceu și fost olimpic internațional, intră la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București – Momentul 1
Nici nu apucă să termine primul semestru și dă Revoluția peste el, căci baricadele revoluționarilor s-au făcut fix la Universitate. Un prim efect al Revoluției a fost dizolvarea fostei Securități a statului, ca instituție, însă securiștii au avut probleme doar câteva luni, adică nu au avut de unde să își ridice salariul lunar. Problema s-a rezolvat repede, după evenimentele din 15 martie 1990, de la Târgu Mureș, când s-a luat decizia reînființării serviciilor de informații, dar cu oameni noi, care să se rupă de trecutul negru al instrumentului principal de opresiune al sistemului ceaușist. Acest aspect este deosebit de important: oameni noi!
Anul 1992. Este anul când Nicușor Dan termină anul 3 de studiu – Momentul 2
În același timp, România re-intră în rândul țărilor cu funcționare normală a instituțiilor: chiar în primăvara anului 1992 a fost adoptată noua Constituție a României și au avut loc primele alegeri democratice, cu un președinte și cu un Parlament aleși după noua Constituție. Între timp, s-a destrămat și URSS, deci traseul României devenea din ce în ce mai clar către Europa de Vest. Iar SRI și SIE aveau deja doi ani de funcționare. Direcția de Informații a Armatei și-a pierdut o mulțime de atribuții pe măsură ce SRI devenea principalul serviciu de informații al României. Așa se face că actuala DGIA (Direcția Generală de Informații a Armatei) are ca zi de naștere data de 1 iulie 1999, deci mulți ani mai târziu. Și pe măsură ce SRI s-a extins și, în același timp, trebuia să fie cât mai puțin legată de trecut, era nevoie de oameni noi, inteligenți, chiar supradotați. specialiști în diferite domenii.
Ei bine în anul 1992, Nicușor Dan pleacă în Franța să își continue studiile începute la Universitatea București. Sistemul de învățământ din România era total diferit de cel actual și total diferit de sistemul de învățământ din Franța de la acea vreme. Adică trebuia să termini toți cei 5 ani de facultate pentru a avea o diplomă. De-abia după aceea se punea problema recunoașterii diplomei în străinătate și mulți absolvenți de studii superioare din România s-au confruntat cu această situație ingrată când au emigrat în Occident, căci multora nu li s-au echivalat studiile.
Primul semn de întrebare: De ce să pleci la studii în străinătate, înainte de finalizarea studiilor din România?
Orice om normal la cap își termina studiile aici, după care putea pleca liniștit să facă masterate, doctorate și orice fel de alte studii în străinătate, pentru a avea o carieră prestigioasă în domeniul pe care și l-a ales. A pleca în calitate de simplu student nu era decât un handicap. Doar dacăăăăă… Doar dacă nu ai fost selectat de către un serviciu de informații și propus să plece la „specializare” în străinătate. Astfel ți se netezesc toate drumurile și toate posibilele obstacole pot fi înlăturate cu ușurință, cel puțin în ceea ce privește birocrația românească. Absolut nici o instituție nu va crâcni în cazul unor „mici nereguli”, dacă sună telefonul care trebuie.
Al doilea semn de întrebare: De unde ar fi avut bani studentul amărât din România astfel încât să se descurce cu viața mult mai scumpă de la Paris?
Poate că astăzi vi se pare o întrebare ridicolă, dar la începutul anilor 90 diferența dintre veniturile românilor și cele ale francezilor erau extraordinar de mari, din simplul motiv că trăiam în lumi aproximativ paralele. Și veniturile erau mici, dar și cheltuielile erau la fel de mici. Un salariu mediu, de aproximativ 3.000 lei în 1991, însemna în fapt doar vreo 25 dolari, căci cursul la casele de schimb era undeva la 125 lei pentru 1 dolar. Părinții lui Nicușor Dan nu erau niște nababi care să își trimită odrasla la studii în străinătate. În fapt, dacă stau bine și mă gândesc, această situație nici măcar nu era luată în calcul de către studenții români, pe atunci altele erau prioritățile, altul era spiritul. Dar dacă ai spatele asigurat și îți vezi de treabă, te duci și faci ceea ce tu știi că trebuie să faci, nu-i așa? Ordinele se execută, nu se discută.
Anul 1994. În anul 1994 Nicușor Dan își finalizează masteratul în Franța și se reîntoarce în România, unde se angajează la Institutul de Matematică al Academiei Române – Momentul 3
Nu comentez cum a reușit Nicușor Dan să finalizeze studiile, cu un lung șir de forțări ale legii, trec peste ele, tocmai ca să înțelegem de ce au fost posibile toate aberațiile procedurale. Este mai mult decât suspect că Nicușor Dan s-a întors, și-a făcut formele de angajare și a întins-o imediat înapoi Franța, pentru a-și face doctoratul. Cum naiba și unde s-a mai pomenit o asemenea susținere financiară pentru un tânăr absolvent? Chiar ar fi interesant de aflat dacă Nicușor Dan a încasat vreun salariu de la Institutul de Matematică, cât timp el se afla la Paris în calitate de doctorand, dar ce ne mai împiedicăm de amănunte… Cu un telefon de la cine trebuie, se poate orice, cam cum este astăzi cu detașările, practică bine însușită de toate partidele.
Anul 1998. Nicușor Dan se întoarce din Franța, deja doctor în matematică – Momentul 4
Efectul? Imediat este avansat la rangul de cercetător principal. În total Nicușor Dan a adunat 17 ani de activitate în cadrul Institutului de Matematică. Un doctor care a studiat mult și și-a pus cunoștințele la bătaie pentru propășirea cercetării românești. În toți acești ani a publicat un singur articol. Parafrazând titlul unei emisiunii „O viață pentru o idee”, din tinerețea lui Nicușor Dan, am putea spune că activitatea sa a fost „O viață pentru un articol”. Contextul i-a fost favorabil, în sensul că la guvernare a ajuns Convenția Democrată din 1996, iar SRI-ul condus de Virgil Măgureanu a avut un rol decisiv în rotația democratică prin alegeri libere.
Încă un semn de întrebare: Cum se poate justifica lipsa sa de activitate științifică în cadrul Institutului de Matematică?
O simplă speculație, care întărește ideea scenariului de ficțiune. Nicușor Dan s-a făcut că muncește, pentru că de fapt era un post sub acoperire. Și-a jucat perfect rolul de „conservă”, cum sunt cei denumiți ca el în limbajul serviciilor de informații. Apropo, aveți cumva idee câți agenți ai serviciilor de informații funcționau bine mersi în presă? Vă spun eu: mulți, mulți rău de tot. Deci se poate și la Institutul de Matematică.
Anul 2010. Nicușor Dan își echivalează studiile și solicită un atestat în acest sens – Momentul 5
Nici nu mai contează dacă a fost fals, uz de fals și alte asemenea ilegalități. Problema care se pune este următoarea: de ce a avut nevoie Nicușor Dan de acest act oficial la 17 ani de la terminarea facultății, așa cum susține el? Timp de 17 ani și-a încasat salariul liniștit, a avut o viață ușoară, în sensul că nimeni nu i-a cerut să trudească la vreun obiectiv măi mărunt sau chiar unul măreț.
Aici gurile rele, zic eu și proaste, spun că cică ar fi aplicat pentru niscaiva fonduri europene. Greșit. O fi și asta, dar numai dacă nu se luase deja hotărârea de a renunța la statutul de conservă și a devenit un agent activ în câmpul tactic. Hai cu înființarea USB, hai cu crearea unei rețele de prieteni și activiști, dar toți cu un anumit trecut în Franța. Și uite așa a ajuns Nicușor Dan să fie candidat la Primăria București la alegerile din 2012. A fost doar încălzirea.
Conjunctura s-a schimbat radical între timp. Traian Băsescu este președintele României și SRI s-a transformat sub conducerea noii vedete Florian Coldea. Mai mult, Barack Obama este președintele SUA, ceea ce va afecta întreaga lume de o propagandă progresistă oribilă, de sorginte democrată. Toată hidra creată de Soroș în România avea nevoie de un lider care să fie adulat, să fie votat, să fie idolatrizat. Și atunci a fost scos din joben iepurașul Nicușor.
Nicușor Dan a fost racolat de serviciile franceze – Momentul X: undeva între Momentul 3 și Momentul 4
De regulă recrutările se fac în anii de studenție și chiar mai devreme, în anii de liceu. Nicușor al nostru a fost dispus să scrie informări către Securitatea română încă dinainte de 1989, ca să își dea în gât colegii de echipă națională care au plecat la Olimpiada Internațională de Matematică. Asta l-a făcut recrutabil pentru un pic mai târziu, căci altfel nu ar fi ajuns el așa ușor la Paris și pe un culoar bine gândit, căci nu s-au aliniat astrele, ci stelele sau tresele. Dar la Paris, unde nu a fost singurul român, serviciile franceze și-au făcut și ele datoria față de statul francez. Nu întâmplător drumurile sale s-au intersectat cu cele ale lui Sergiu Moroianu, un alt matematician cercetător la Institutul de Matematică și, ulterior, soțul lui Clotilde Armand și, ulterior, toți trei în USB și, ulterior, toți trei în USR. Deh, încurcate sunt relațiile când este vorba de Franța…
În loc de concluzie: un scenarist bun nu lasă niciodată lucrurile limpezi, ca în lumina zilei. Așa că pot interveni o mulțime de nuanțe în diverse tonuri de gri, filmări în umbră și penumbră, o mulțime de personaje noi și controversate, cum ar fi o doamnă care este angajată la o mare firmă de stat franceză care îi face un copil matematicianului cu minte de adolescent. Sau nu? Ea este un fel de Mata Hari și el este un tip super-inteligent, asumat și un actor desăvârșit care face totul într-un joc actoricesc excepțional, pentru că i-a plăcut enorm filmul Rain Man, cu Dustin Hoffan în rolul principal. Apropo, filmul este fix din perioada în care participa la Olimpiada Internațională de Matematică…
Un agent dublu de o calitate desăvârșită, impecabil, care își bate joc simultan de cel puțin două servicii de informații din două țări sau un adult cu o minte rătăcind în copilărie, care nu ia nimic în serios?
Eu zic că este un scenariu care are nevoie doar de finanțare pentru a pune pe jar imaginația a milioane și milioane de votanți și spectatori din întreaga lume, nu doar din România. Pentru că, nu-i așa, întotdeauna un film de ficțiune bun se bazează pe fapte reale și pe eterna întrebare pe care și-o pune oricine când se termină filmul: „Și dacă o fi adevărat?”
Mai știi…
Daca este adevarat ne-am kcat pe noi. ZelenEsky deja se stie ca era dinainte de razboi agent britanic. De asta mereu inaintea unei reuniuni importante se duce la uk sa il puna la punct ce sa spuna si de asta n-a fost de acord catusi de putin sa se inteleaga cu putinel macar pentru un mic armistitiu, pt ca la naiba, au murit sute de mii de oameni de ambele parti, si inca mai mor. Daca e adevarat despre Nicusor, atunci noi suntem urmatorul camp de masacru dupa ucraina. Ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu toata tara cat mai curand sa se termine razboiul sa nu cumva sa fie rasa si jumate de Romanie de rusi. E gri daca nu se fac valuri cat mai repede in popor sa vada hidra din spatele lui N.D. prezisa de un preot din Athos.