Mărirea taxelor și impozitelor, precum și restricțiile financiare impuse de guvernul Bolojan se întorc ca un bumerang împotriva celor care le-au creat. 511 instituții de stat nu și-au plătit datoria către buget, așa că statul, care urlă că nu are bani la buget, ar trebui să se uite bine la banii care pleacă înspre instituțiile pe care tot statul le păstorește și care sunt cheltuiți alandala și în mod discreționar de cei care consideră statul un fel de vacă numai bună de muls și care, pe lângă salariile uriașe și tot felul de șmenuri cu angajări pe pile și relații, folosesc și banii publici pentru a-și mări averile personale.
Și ca lucrurile să fie și mai clare, ANAF a publicat, vineri, lista cu instituțiile și autoritățile publice care nu și-au plătit taxele și impozitele către stat până la 31 august 2025, considerat drept ultimul termen în care se puteau plăti datoriile și impozitele către stat, restante. 511 instituții publice au acumulat datorii de aproape 583 de milioane de lei la bugetul de stat (peste 114 milioane de euro). Pe lista datornicilor se află primării, prefecturi, școli, spitale, ministere, agenții. Practic, jumătate de miliard de lei stă blocat pentru că instituțiile de stat nu returnează statului banii pe care îi datorează pentru diverse activități. ANAF a publicat, vineri, lista cu instituțiile și autoritățile publice care nu și-au plătit taxele și impozitele către stat până la 31 august 2025.
Cum își fură singur statul român pălăria
Ceea ce este de neînțeles este modul în care sunt repartizați niște bani de către stat, bani care se întorc înapoi tot către stat și care nu generează altceva decât birocrație. Dacă subvenționezi în proporție de 100% o școală, o mare parte din banii dați către școala respectivă se întorc la stat prin diverse mecanisme: prin impozite pe salarii, prin cheltuieli legate de întreținerea și îngrijirea localului, taxe și impozite pe clădiri și așa mai departe.
Până la urmă vorbim despre o chestiune pur birocratică, pentru că statul ar putea să găsească un mecanism prin care să ofere exact atâția bani cât pot fi cheltuiți și să-i păstreze investiți în alte activități banii pe care instituțiile sale refuză să-i mai plătească sau întârzie cu anii. Este și situația unor complexe energetice și a multor instituții de stat cu pierderi imense, aflate și ele în topul datornicilor de marcă ai statului român.
Și atunci nu înțeleg de ce li se mai alocă bugete imense, când probabil se întorc înapoi banii sub formă de taxe și impozite. Practic, toată economia românească se bazează pe o înșelătorie gigantică. E vorba de o mare minciună, pentru că, dacă, să zicem, aloci 1 miliard de lei unei instituții și trebuie să recuperezi, prin taxe, impozite, CAS, CASS și așa mai departe, 300 de milioane, pe care evident că nu-i recuperezi, înseamnă că 300 de milioane din miliard au fost aruncați.
Atunci nu e mai bine ca statul, sau măcar o parte din el, să fie scutit de plata unor dări, contribuții și așa mai departe, primind nu salariul brut, ci salariul net, restul banilor rămânând la buget?
Deci, în loc să plătești un profesor cu 5000 de lei, din care să iei 2000, îl plătești direct cu 3000 și nu-i mai pui impozit pe salariu, CASS și așa mai departe, și prevezi în contractul de muncă toate aceste lucruri. Dar, cum șmecheriile și șmenurile se fac fix cu acești bani, este de înțeles de ce statul român îi este dator lui însuși și de ce toată bulibășeala asta din finanțe nu poate fi iar ridicată.
Hai, pa!
