ANAF informează instituțiile publice că au de achitat datorii de peste 582 milioane lei. În timp ce instituțiile de stat primesc notificări și pot solicita eșalonări fără garanții, firmele private sunt somate legal, dar executate rapid dacă nu plătesc în termen, alimentând percepția unui dublu standard fiscal.
Statul își dă termen, contribuabilul primește poprire
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a transmis printr-un comunicat oficial că instituțiile publice din România au datorii restante de peste 582 milioane lei neachitate până la 31 august 2025.
În loc să declanșeze executarea silită, ANAF a anunțat că va trimite notificări de conformare, prin care instituțiile sunt informate că trebuie să-și achite obligațiile fiscale și sunt îndrumate spre plata voluntară.
Firmele private și persoanele fizice primesc, la rândul lor, somație înainte de executare, dar dacă nu achită în termenul prevăzut de lege, ANAF trece automat la poprire sau sechestru.
În cazul instituțiilor publice, procedura se limitează la informare, iar măsurile efective de executare sunt rare și întârziate.
580 de milioane lei: datorii din bani publici
Conform datelor oficiale, suma totală a datoriilor instituțiilor și autorităților publice la 31 august 2025 era de 582.901.355 lei.
ANAF a precizat că la începutul lunii noiembrie va trimite notificări tuturor instituțiilor restante, pentru: informarea privind obligațiile neplătite; îndrumarea către conformare voluntară; prezentarea posibilității de eșalonare a datoriilor fără garanții.
Această abordare contrastează cu tratamentul aplicat mediului privat, unde lipsa plății în termen determină automat blocarea conturilor, sechestrarea bunurilor și, adesea, blocarea activității economice.
Somația, un pas formal pentru unii, decisiv pentru alții
Atât mediul privat, cât și instituțiile publice primesc somații sau notificări de plată din partea ANAF.
Diferența majoră apare după acest moment: pentru firme, neplata în termenul legal duce automat la executare silită (popriri, sechestru, blocaj financiar complet); pentru instituțiile publice, somația rămâne adesea doar un apel la conformare, fără acțiuni concrete de recuperare imediată.
Această aplicare selectivă a legii face ca, în practică, „egalitatea fiscală” să existe doar pe hârtie.
Dublu standard fiscal și neîncredere în sistem
Pe fondul acestor diferențe, se conturează tot mai clar un dublu standard fiscal: contribuabilii privați sunt tratați cu rigoare maximă, în timp ce instituțiile statului beneficiază de înțelegere și amânări.
Deși Codul de procedură fiscală prevede tratament egal pentru toți, realitatea arată că viteza de reacție a ANAF depinde de natura contribuabilului.
ANAF aplică aceeași legislație fiscală, dar în mod diferit:
Pentru mediul privat, somația este preambulul unei executări imediate. Pentru instituțiile publice, notificarea devine un simplu memento fără urgență.
