Deși ANAF traversează o perioadă de modernizare accelerată prin digitalizare și instrumente bazate pe inteligență artificială, problema corupției rămâne una profund umană. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, avertizează că nici o platformă și nici un algoritm nu pot înlocui etica angajaților, iar încrederea publică se construiește prin integritate, nu prin tehnologie.
Un flagrant care pune ANAF în fața propriilor limite
Cazul recent al inspectorului antifraudă prins în flagrant de DNA nu este doar un episod izolat, ci un semnal despre limitele reale ale modernizării administrației fiscale. Într-o perioadă în care ANAF se laudă cu rezultate mai bune la colectare și cu accelerarea digitalizării, problema corupției rămâne, tăcută, dar persistentă.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a reacționat public la incident, atrăgând atenția că nici un sistem informatic, oricât de performant, nu poate înlocui etica umană.
„Rezultatele ANAF privind colectarea, care devin tot mai vizibile datorită digitalizării, trebuie dublate de o muncă permanentă de curățare a instituției din interior”, a declarat Nazare.
Declarația vine la scurt timp după ce un inspector antifraudă din București a fost acuzat că a primit mită 3.000 de lei pentru a „limita” controlul unei firme. Procurorii DNA au organizat un flagrant și au dispus control judiciar pentru 60 de zile.
Digitalizarea, un pas mare, dar nu suficient
În ultimii ani, ANAF a trecut printr-o transformare profundă, dar, așa cum remarcă Nazare, digitalizarea poate combate erorile, nu intențiile.
„Vom reuși să avem într-adevăr încredere în administrația fiscală atunci când vom avea din nou încredere în angajații săi, cei care lucrează pentru a face un serviciu de utilitate publică, nu servicii private”, a spus fostul ministru.
Cu alte cuvinte, nu serverele, ci oamenii fac diferența. Iar atunci când un singur funcționar își încalcă „jurământul”, întregul sistem plătește încrederea pierdută.
Integritatea: testul real al modernizării
Nazare a subliniat că schimbarea ANAF trebuie să fie „un proces ireversibil” și că una dintre direcțiile principale ale instituției ar trebui să fie monitorizarea constantă a angajaților din perspectiva integrității.
Este o recunoaștere clară a faptului că reforma nu poate fi doar tehnologică, ci și morală. Algoritmii pot semnala nereguli, dar nu pot învăța loialitate, corectitudine sau rușine.
Digitalizarea poate reduce contactul direct între contribuabil și inspector, însă tentațiile nu dispar complet. Ele doar se transformă, mai puțin vizibile, dar la fel de periculoase.
Încrederea publică nu se construiește cu softuri
Cazul Nistor, inspectorul acuzat de luare de mită, devine astfel simbolic pentru tensiunea dintre progresul tehnologic și slăbiciunea umană. Într-un sistem unde datele circulă instantaneu, încrederea se mișcă încet.
Un scandal de corupție nu mai lovește doar local, ci afectează imaginea unei instituții care abia se chinuie sa își recâștige reputația. Iar pentru cetățeni, diferența dintre un ANAF eficient și unul corect nu se măsoară în tabele sau algoritmi, ci în gesturile celor care poartă uniforma statului.
O instituție care se reformează din mers
Nazare vorbește despre o „schimbare din temelii”, dar realitatea arată că transformarea ANAF e un proces dificil și plin de paradoxuri: în timp ce sistemele digitale devin tot mai performante, caracterul uman rămâne veriga slabă.
„Va fi mai simplu și mai puțin costisitor să prevenim decât să asistăm la incidente precum cel de azi”, spune Nazare.
Prevenția, însă, nu înseamnă doar softuri mai bune, ci oameni mai buni.
Cazul de corupție de la Antifraudă nu anulează progresele digitale ale ANAF, dar le pune în perspectivă. Tehnologia poate reduce riscurile, dar nu poate garanta moralitatea.
Într-un stat modern, digitalizarea fără integritate e doar un decor nou peste vechi obiceiuri, iar încrederea publică, acea monedă invizibilă a oricărei administrații, se construiește nu cu servere, ci cu conștiințe.
