„Cafeaua trebuie sa fie neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea”, spune un vechi proverb turcesc. Cum a ajuns cafeaua turcească în România? Povestea e legată, în afară de contextul istoric, de un context actual.
Celebrul cronicar Ion Neculce consemna în cronica sa „O samă de cuvinte”, că în anul 1505, un trimis moldovean a băut cafea în următorul context: „După ce au luat Bogdan-vodă domnia, au şi triimis pre Tăutul logofătul sol la turci, când au închinat ţara la turci. Şi aşè vorbăscu oamenii, că l-au pus viziriul de au şedzut înaintea viziriului pre măcat, şi n-au fost având mestei la nădragi, că, trăgându-i cibotile, numai cu colţuni au fost încălţat. Şi dându-i cahfè, nu ştiè cum o va bè. Şi au încept a închina: „Să trăiască împăratul şi viziriul!”. Şi închinând, au sorbit felegeanul, ca altă băutură”…
Cu alte cuvinte, Ion Tăutu, logofătul lui Bogdan Chiorul, fiul și urmașul la tron al lui Ștefan cel Mare, a băut pentru prima oară cafea, li pentru că nu aștiut cum să o bea, a „dat-o” pe gât, ca orice altă băutură. „Călătoria lui Ion Tăutu și descoperirea cafelei au avut un impact semnificativ asupra vieții sociale și culturale în Țara Românească.
Un simbol al deschiderii către noi idei și influențe
De-a lungul timpului, cafeaua nu a fost doar o băutură, ci și un simbol al deschiderii către noi idei și influențe. Astfel, istoria cafelei în România a început cu un nobil român, a cărui călătorie l-a transformat în pionier al unei tradiții care continuă să fie iubită și apreciată și în zilele noastre”, potrivit playtech.ro. Sunt multe legendele, poveştile, mărturiile vremii legate de existenţa cafelei.
Una dintre ele spune că în secolul al IX-lea, în Etiopia, pastorul de capre Kaldi ar fi observat că animalele din turma sa sunt mult mai active după ce au consumat fructele roşii ale unui arbust. A dus boabele unui călugar de la o mănăstire din apropiere, dar acesta le-a aruncat in foc. Aroma plăcută s-a răspândit în toată încăperea. Respingând această idee, a luat boabele prăjite şi le-a aruncat într-o cană cu apă fierbinte. Se spune ca această licoare i-a ajutat pe călugări în lungile ore de meditaţie şi rugăciune. Povestea a apărut, pentru prima dată, într-un document din 1671.
Cafeaua turcească pe la București
Cafenelele au atras de la început lumea. Intelectualii au fost primii ce și-au găsit în cafenea locul de întîlnire predilect, din care cauză Cafenelei Oteteleșanu, ce se găsea pe actualul loc al Palatului Telefoanelor, i se spunea Afumătoarea de vorbe”, potrivit ampress.ro.
Povestea cafelei turcești la Muzeul Satului
Ecoul Cafelei Turcești în Cultura Română este un eveniment cultural unic care celebrează tradiția cafelei turcești, un element esențial al patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Acest eveniment își propune să ofere publicului o experiență autentică. Într-un cadru artistic și educativ, acesta se va conecta cu istoria cafelei, cu rădăcinile sale otomane și cu influențele asupra culturii românești.
Moment muzical autentic turcesc
Citiți și: Toshikazu Kawaguchi, japonezul care vine la București până nu se răcește cafeaua /VIDEO
