Ce este munca? Proiectul României la Bienala de la Veneția

Ce este munca/What Work Is este proiectul care reprezintă România la cea de-a 60-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă – Bienala de la Veneția. Prin urmare…Ce este munca? Aflăm chiar de la Șerban Savu, autorul expoziției. 

„Ce este munca/What Work Is” –  proiectul României la Biennale di Venezia se află în Pavilionul României din Giardini della Biennale și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, în perioada 20 aprilie – 24 noiembrie 2024.

Proiectul României prezent la Bienala de Artă de la Veneția include o expoziție de Șerban Savu, ce are ca temă relația dintre muncă și timp liber. Curatoriată de Ciprian Mureșan, expoziția se desfășoară concomitent în Pavilionul național din Giardini della Biennale și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția.

„Ce este munca” examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric și arta de propagandă din țările care făceau parte din așa-numitul „Bloc de Est”. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze direct aceste discursuri, Savu le chestionează prin reașezarea acestora, vrând să înfățișeze momente de pauză și suspensie în care limita dintre muncă și timp liber se estompează. Aceste momente de incertitudine apar ca reflecții ale unor transformări și crize sociale mai ample.

Lumea dintre muncă și timp liber

„Mă interesează lumea dintre lumi, dintre rural și urban, dintre muncă și timp liber, o lume hibridă și nedefinită sau care începe să se contureze, este lumea periferiilor care conține toate posibilitățile viitorului. Multe dintre personajele mele se odihnesc în timpul programului de muncă și muncesc în timpul liber, într-o stare de suspendare anarhică, aflată în afara sistemului productiv. Mă apropii de realitate prin natura interesului aproape sociologic pe care îl am față de lumea din jurul meu, dar și prin filtrul istoriei artelor.

Personajele care populează picturile mele sunt în antiteză cu ideea și reprezentarea muncitorului din arta oficială a regimului comunist, nu sunt eroice și nici monumentale. Ele vorbesc în același timp despre eșecul unui proiect politico-social falimentar, dar mai ales despre viața din ziua de azi, în care încearcă să își găsească locul și sensul”, explică Șerban Savu.

Șerban Savu – autorul expoziției Ce este munca/Contemporary Art Issue

Ce este munca: Proiectul României nu e întâmplător

Proiectul României nu este întâmplător: se încadrează temei generale a celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia, și anume „Străini pretutindeni”. Tema se axează pe senzația dezorientării într-un purgatoriu politic și economic, întâlnită adesea în multe dintre picturile lui Șerban Savu. O reflecție a dislocării și a dorului de casă asociate cu munca în străinătate – ruptura dintre muncă și simțul apartenenței.

Astfel, în cadrul Pavilionului României, vizitatorii vor vedea un poliptic amplu, cuprinzând peste 40 de picturi – o privire condensată asupra practicii lui Savu din ultimii 15 ani. Protagoniștii dezorientați și figuranții stângaci din imagini par angrenați în ritualuri care seamănă în egală măsură cu munca și cu recreerea. În fața polipticului, o bancă de mari dimensiuni înglobează postamentele a patru machete arhitecturale decorate cu mozaicuri care se îndepărtează de temele uzual ilustrate în mozaic în contexte religioase, sau în cosmogoniile muncii din arta socialistă a mozaicului. În loc să înfățișeze mari realizări sau apoteoze mistice, mozaicurile vorbesc despre eșec, ambiguitate și perplexitate. Picturile și mozaicurile compun un spațiu care ridică întrebări legate de muncă și chestionează definițiile sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.

Ce este munca: Personaje captive

„Abordarea realistă a scenelor a fost mereu asociată în general puterii politice, care a eșuat în a manipula și influența masele, însă în cazul lui Șerban Savu, efectul este răsturnat, astfel încât pictura sa servește mai degrabă fragilității condiției umane, non-eroismului ei. Privitorul se recunoaște în aceste imagini, iar realismul aparent al picturii tinde spre relevarea adevărurilor, în opoziție cu orice program politic.

Pictura lui Savu ne arată cum ar trebui privită drama acelor timpuri, dar și tranziția și adaptarea la o lume nouă, «alinierea» cu restul lumii, promisiunea libertății ideologice. Lucrările de la începutul anilor 2000 dau credit atât vechii orânduiri, cât și celei noi sau, mai bine spus, ele privesc cu suspiciune înspre viitor, dând dovada unei obiectivități necesare artei timpurilor noastre. Apariția în peisajul postdecembrist a unor pete colorate (reclamele luminoase sau logourile companiilor) nu convinge privitorul că lucrurile se vor schimba în bine”, este de părere Ciprian Mureșan, curatorul expoziției.

„Întotdeauna mi-am imaginat un înger al muncii”

Într-un fel, se poate spune că munca reprezintă un fel de temă-obsesie a artistului: „Întotdeauna mi-am imaginat un înger al muncii, adică să suprapun ideologia comunistă peste religie. Cumva, în România, după 1989, religia a devenit mult mai vizibilă ca formă de judecată a lucrurilor în societate, un plan care s-a suprapus peste vechea ideologie. Această transparență a celor două straturi m-a interesat”, mărturisea Savu într-un interviu din 2018.

Proiectul lui Savu va transforma Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția într-un atelier de mozaic. În spiritul micilor ateliere venețiene, Noua Galerie va deveni un spațiu de producție ce intersectează tradiția locală a mozaicului și preocupările conceptuale ale proiectului. Echipele de mozaicari vor fi alcătuite din profesori și studenți la arte din Republica Moldova, Iași și Cluj. Noua Galerie va găzdui, de asemenea, un program de dezbateri publice coordonate de criticul cultural din Republica Moldova Ovidiu Țichindeleanu, pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologie, la economia și filosofia contemporană, la ecologie și societatea post-muncă.

Proiectul a fost caracterizat de Ioana Ciocan, comisarul României la Bienala venețiană, astfel: „Cu o prezență ce datează din 1907 prin sculpturile lui Fritz Stork, și de la un Pavilion Național propriu din 1938, de la opere semnate de Ioan Andreescu, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Cecilia Cuțescu Storck sau Henri Mavrodin, prezența României la La Biennale di Venezia este un fenomen complex și edificator pentru atmosfera culturală a epocii contemporane”.

Citiți și: RAD Art Fair 2024. Catinca Tăbăcaru: „Un concept de artă sănătoasă”