Enescu și Brâncuși, personalități de un ales rafinament artistic, constituie „subiecul” unui spectacol inedit, interesant, la Opera Națională. Liantul dintre cei doi este evidențiat într-un mod la care poate nu ne-am gândit.
Constantin Brâncuși, alături de Eminescu, Nicolae Grigorescu și George Enescu, a avut o contribuție importantă la dezvoltarea culturii moderne și contemporane și la recunoașterea spiritualității românești peste hotare.
„Arta este doar începutul”, afirma Brâncuși, vorbind despre rolul demiurgic al artistului. Imaginea României și a lumii satului au fost păstrate cu sfințenie de marele artist, ca măsură a întregii sale opere, făcându-l să spună că „N-aș fi fost nimic și n-aș fi sculptat nimic fără Hobița, fără porțile și fântânile ei, care au însemnat, pentru mine, o adevărată Academie de Belle-Art”.
Opera lui Brâncuși are multiple semnificații filosofice și artistice, dar legătura dintre artă și credință este o constantă în întreaga sa opera.
Recunoscut în întreaga lume, marele sculptor a devenit de-a lungul timpului un simbol al creativității, punând în valoare o comoară artistică, românească și europeană, din care cultura contemporană continuă să se inspire. Atât opera, cât și creatorul ei păstrează aspecte unice ce generează constant revelații și interpretări.
Enescu și Brâncuși, împreună la Opera Națională
La fel și George Enescu: a fost contemporan cu alţi români care s-au afirmat în perioada interbelică, precum Constantin Brâncuşi, Eugen Ionescu sau Mircea Eliade.
Artişti universali, Enescu şi Brâncuşi şi-au purtat cu mândrie rădăcinile româneşti, înglobând motive tradiţionale în operele lor, pe care le-au rafinat cu multă măiestrie. Primul, într-un limbaj simfonic rafinat, care a anticipat direcţii moderne în muzica secolului al XX-lea, iar al doilea, în opere de avangardă, care au redefinit sculptura modernistă.
Iată că Enescu și Brâncuși constituie „subiecul” unui spectacol inedit, interesant, la Opera Națională. Liantul dintre cei doi este evidențiat într-un mod la care poate nu ne-am gândit..
Sonoritățile infinitului la Opera Națională
Spectacolul „Sonorităţile Infinitului” marchează simbolic trecerea de la Anul Cultural George Enescu (Sonorități…) 2025 la Anul Cultural Constantin Brâncuşi 2026 (Infinit..Coloana Infinitului) promovând astfel puterea artei de a uni generaţii şi de a asigura continuitatea spiritului românesc.
Spectacolul propune publicului o călătorie specială prin muzică şi forme, sub semnul comun al infinitului creativ. Iată programul spectacolui: Partea I – George Enescu – Rapsodia Română nr. 1; George Enescu – Rapsodia Română nr. 2; George Enescu – Balada; George Enescu – Poema română; George Enescu – Œdipe (fragmente). Partea a II-a: Django Reinhardt – Paris Blues; Django Reinhardt – J’attendrai Swing; Maria Tănase – Lume, lume; Maria Tănase – Cine iubeşte şi lasă; Cab Calloway – Minnie the Moocher; Cab Calloway – Hi De Ho. Vor fi ilustrate live în sand-art de Mariana Pachis, unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici contemporani.
Și dacă nu vedeți legătura, iată de ce spectacolul este structurat astfel: cuprinde compoziţii de George Enescu, dar şi câteva piese muzicale preferate de Constantin Brâncuşi: standarde de jazz şi piese din repertoriul Mariei Tănase.
