Duminică, de la ora 18.30, Opera Națională București invită publicul la o nouă reprezentație a uneia dintre cele mai îndrăgite opere din lume, „La Traviata”, de Giuseppe Verdi.
Există însă o problemă: biletele la celebra operă (pe un libret de Francesco Maria Piave, inspirat din romanul și drama „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul) sunt sold-out.
De ce spectacolul „La Traviata” este deja sold out, spun chiar reprezentanții Operei Naționale: „Interesul publicului a fost uriaș, toate biletele fiind epuizate la scurt timp după punerea în vânzare. Cererea record confirmă încă o dată statutul acestei capodopere verdiene drept una dintre cele mai iubite producții din repertoriul Operei Naționale București”! Mai mult: punerea în scenă este fastuoasă, un fel de „remake” al vremurilor bune în opera bucureșteană.
Regia este semnată de Paul Curran, scenografia de Gary McCann, iar dirijor este Daniel Jinga. Din distribuție fac parte: Violetta: Georgiana Dumitru; Alfredo: Andrei Petre; Germont: Vicențiu Țăranu; Annina: Cristina Eremia; Gastone: Ioan Coca; Flora: Sidonia Nica; Baronul: Vasile Chișiu; Marchizul: David Miron; Doctorul: Filip Panait; Giuseppe: Constantin Negru; Comisionarul: Alin Mânzat; Servitorul: Alin Mânzat, cu participarea Corului și a Orchestrei Operei Naționale București.
La Traviata – De la un debut ratat, la triumf
Nu rămâne decât să urmăriți când veți mai puteți „pune mâna pe bilete”, în caz că vă place opera și nu ați reușit să aveți bilete la acest spectacol. Știm că nu vă consolează câteva repere despre acest spectacol de operă iconic, dar merită citite.
Opera, a cărei premieră mondială a avut loc în 1853 la Teatro La Fenice din Veneția, a trecut de la un debut controversat la un triumf absolut.
Controversa din 1853? Când Verdi a vrut să plaseze opera în anii 1850 „contemporani”, cenzorii au cerut ca perioada de timp să fie mutată înapoi cu aproximativ 100 de ani pentru a evita ofensarea publicului. Subiectul era considerat…riscant la acele vremuri. Povestea unei curtezane, Violetta, a fost numită drept scandaloasă la acea vreme.
Premiera a fost un fiasco, parțial din cauza alegerii unei soprane considerată prea bătrână și supraponderală pentru a juca rolul unei tinere care murise de tuberculoză. Dar, în 1854, o producție ulterioară la Veneția a fost un succes masiv, Verdi remarcând că publicul a fost cam de același gen cu cel care a huiduit anterior opera…Spectacolul a devenit ceea ce se numește un clasic:. Mai precis, de-a lungul timpului, opera a devenit una dintre cele mai prețuite opere din lume, elementele sale controversate devenind mai puțin șocante.
Până în 1932, La Traviata fusese de mult acceptată ca operă clasică și făcea parte regulată a repertoriului. Nu există nicio dovadă a unor controverse semnificative cu privire la operă în 1932, ceea ce sugerează că elementele scandaloase ale operei nu mai erau o sursă de proteste publice.
La Traviata continuă să emoționeze și la Opera Națională
Povestea Violettei, femeia care iubește dincolo de convenții, până la sacrificiu, continuă să emoționeze generații întregi, iar muzica lui Verdi, intensă și pasională, transformă fiecare moment într-o confesiune a inimii.
„La Paris, în saloanele strălucitoare ale vieții mondene, frumoasa curtezană Violetta Valéry își trăiește clipa, ignorând fragilitatea propriei sănătăți. Într-o seară, îl întâlnește pe Alfredo Germont, un tânăr nobil sincer și pasional, care o iubește cu o devotare neobișnuită. Între cei doi se naște o poveste de dragoste intensă, dar sortită pieirii, căci Violetta, marcată de boală și de prejudecățile lumii, este nevoită să aleagă între fericirea personală și onoarea familiei lui Alfredo.
Pe măsură ce drama se adâncește, sacrificiul Violettei devine o metaforă a iubirii absolute. Renunțând la omul iubit pentru a-i salva viitorul, trăiește în izolare și suferință, purtându-și destinul cu o demnitate sfâșietoare. În final, pe patul de moarte, Violetta primește iertarea și dragostea lui Alfredo, însă este prea târziu, clipa regăsirii coincide cu cea a despărțirii definitive”, spun reprezentanții Operei.
