Mihai Eminescu este subiectul unei expoziții speciale a evenimentului Art Safari, în care va fi evidenţiat modul în care imaginea poetului a devenit iconică.
Expoziţia „R: Eminescu. Poetul raţional” va fi deschisă în noul sezon al Art Safari, din 26 martie, în noul sediu al Pavilionului din Piaţa Amzei 13 – Art Safari New Museum. Expoziţia urmăreşte, în paralel, două direcţii majore: reprezentarea figurii lui Eminescu ca efigie a culturii româneşti (investigarea felului în care a devenit efigia Culturii Naţionale cu mult înainte ca ziua de 15 ianuarie să fie declarată oficial Ziua Culturii Naţionale, în 2010) şi reprezentarea temelor eminesciene ca sursă predilectă de inspiraţie pentru artiştii vizuali.
Vorbim despre o analiză vizuală sistematică întreprinsă asupra corpusului enorm de reprezentări artistice ale figurii poetului naţional şi asupra numeroaselor ilustraţii (în pictură, grafică) ale temelor desprinse din poeziile eminesciene, care au proliferat în arta românească încă de la finele secolului al XIX-lea până la ora actuală, de la Frederic Storck la Gheorghe Anghel şi de la Sabin Bălaşa la Mircea Cantor.
Art Safari: Eminescu – un reper de limbaj şi de sensibilitate
Traseul este parcurs atât pe teritoriul României, cât şi al Republicii Moldova, reliefând constantele de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi nuanţele specifice fiecărui areal, inclusiv încărcătura identitară şi politică dezvoltată prin iconografia eminesciană din Republica Moldova, utilizarea figurii poetului ca marcaj al culturii naţionale şi ca platformă de regrupare a unităţii naţionale.
Totodată, va fi scos în evidenţă felul în care artiştii şi-au modulat raportarea la Eminescu în împrejurările politice ale regimurilor alternate, de la monarhia constituţională la statul totalitar de tip fascist sau comunist, şi în democraţia parlamentară şi economia de piaţă, capitalistă, după 1989. Expoziţia „R:Eminescu. Poetul raţional” este orchestrată de Monica Dumitru, cu acompaniament de Erwin Kessler şi Valentin Coşereanu (Institutul „George Călinescu” al Academiei Române), în rol de consultant. Arhitectura expoziţională este semnată de Diana Nicolaie. Parteneri: Muzeul Naţional al Literaturii Române, Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu” şi Biblioteca Academiei Române.
„Mai mult decât poetul naţional, Mihai Eminescu rămâne pentru cultura română un reper de limbaj, de imaginaţie şi de sensibilitate, dar şi o figură care a stârnit mereu interpretări, dispute şi recuperări. De la manuale la muzică, de la citate virale la comemorări oficiale, Eminescu circulă în continuare, uneori idealizat, alteori contestat, întotdeauna încărcat de simboluri. Dar cum arată, de fapt, Eminescu în artă? Cum s-a format chipul lui iconic şi cum au fost traduse vizual temele eminesciene, timp de peste un secol? Când un poet devine efigie culturală, ce rămâne constant şi ce se schimbă, de la o epocă la alta? Din 26 martie 2026, publicul va putea descoperi (noi) răspunsuri şi perspective raţionale asupra poetului naţional, la Art Safari”, declară Monica Dumitru, coordonatoarea expoziţiei.
Art Safari: Cum s-a format chipul iconic al lui Eminescu
Expoziţia prezentată de Art Safari evidenţiază modul în care imaginea poetului a devenit iconică prin dominarea iconografiei de o reprezentare emblematică: fotografia din 1869, realizată la Praga, la foto-cabinetul Jan Tomas din Piaţa Wenceslas, în format carte de vizită, care apoi a fost transformată în carte poştală şi difuzată masiv încă din timpul vieţii poetului de fotografii Bernhard Brand şi Nestor Heck din Iaşi. Aceasta a creat o mitologie vizuală cu ecouri artistice perpetue. Pe acest fundal, reflexele idealizante ale „Luceafărului” s-au răsfrânt asupra figurii autorului, generând un fenomen fără oprire de peste 150 de ani: figura lui Eminescu ca Luceafăr şi reprezentarea Luceafărului prin chipul lui Eminescu.
Expoziţia este structurată în patru capitole: „Vecinic tânăr şi ferice” urmăreşte perioada antumă şiimediat postumă, conturarea timpurie a mitului eminescian şi formarea rapidă a figurii poetului în cultura vizuală, pe baza puţinelor portrete şi a surselor din propria poezie, reunind manuscrise, fotografii, prime ilustraţii, ediţii timpurii, publicaţii şi repere de epocă; „Un mort frumos cu ochii vii” prezintă modul în care s-a fixat imaginii „geniului”, în prima parte a secolului XX şi în perioada interbelică, inclusiv tensiunile dintre canonizare, critică şi instrumentalizări ideologice; „Dulce Românie, asta ţi-o doresc!” explorează explozia eminescianismului în perioada comunistă, cu transformările sale, de la etapa proletcultistă la proliferarea ceauşistă.
Şi, în final, capitolul „Vreme trece, vreme vine” urmăreşte contemporaneitatea, cu interpretări pro, contra sau neutre şi cu o secţiune dedicată relaţiei România – Republica Moldova.
Deci o expozițiție special dedicată lui Eminescu și, de ce nu, menită să arate, clar, locul lui Eminescu în istoria literaturii române și a țării.
