O dispută de proporții s-a conturat în jurul parcursului academic al președintelui României, Nicușor Dan, după ce profesorul universitar Horea Bădău a ajuns la concluzia că acesta nu ar fi obținut niciodată o diplomă de licență în sensul clasic al termenului. Afirmația se bazează pe o corespondență extinsă cu instituții-cheie din România și pe analiza documentelor oficiale existente.
Miza nu este una de detaliu birocratic, ci ține de claritatea traseului educațional al unei persoane care ocupă cea mai înaltă funcție în stat, dat fiind că integritatea academică și transparența studiilor au devenit subiecte recurente în spațiul public.
Nicușor Dan, angajat fără diplomă de licență
Primul aspect invocat de profesorul Horea Bădău este răspunsul transmis de Institutul de Matematică al Academiei Române, instituție unde Nicușor Dan a fost angajat începând cu anul 1994. Potrivit documentelor comunicate, angajarea s-a făcut fără prezentarea unei diplome de licență, pe baza unei diplome de master obținute în Franța, care, la acel moment, nu era echivalată în România.
Mai mult, în urma unei solicitări explicite privind conținutul dosarului depus în 1994, Institutul a confirmat că singurul act de studii depus a fost diploma de master, nu și o diplomă de licență. Pentru profesorul Bădău, acest element reprezintă primul indiciu major că licența nu ar fi existat.
Răspunsurile Universității din București, considerate „evazive”
Profesorul a solicitat, în baza Legii 544/2001, un răspuns clar de la Universitatea din București privind existența unei diplome de licență emise pe numele lui Nicușor Dan. În locul unei confirmări sau infirmări explicite, instituția a transmis că informațiile din CV-ul public al acestuia sunt „conforme cu realitatea” și că studiile efectuate la Facultatea de Matematică au fost continuate la o universitate din Paris.
Conform CV-ului public invocat de Universitate, Nicușor Dan figurează ca student între anii 1989–1992 la Facultatea de Matematică. În acea perioadă, studiile de licență aveau durata de patru ani, iar mențiunea a doar trei ani de studiu, coroborată cu lipsa unei referiri explicite la promovarea examenului de licență, este interpretată de profesorul Bădău drept o confirmare implicită a nefinalizării ciclului de licență în România.
În ciuda mai multor solicitări repetate, Universitatea din București nu a transmis un răspuns direct de tipul: „a fost emisă / nu a fost emisă diploma de licență”.
Studiile din Franța și problema accesului la master
Un alt punct sensibil este parcursul universitar din Franța. Potrivit CV-urilor publice și documentelor analizate, Nicușor Dan a început în 1992 un master (DEA) la Universitatea Paris XI și, simultan, studiile la École Normale Supérieure. Profesorul Bădău subliniază că École Normale nu acordă diplome, ci oferă un cadru de formare academică.
În opinia sa, problema apare în momentul admiterii la master, întrucât accesul la un astfel de program presupune, în mod normal, existența unei diplome de licență. De aici derivă întrebarea centrală: pe ce bază a fost posibilă admiterea, în lipsa unei licențe clar documentate?
Doctoratul, obținut ulterior la Paris 13, este confirmat ca existent, însă și aici sunt ridicate semne de întrebare legate de momentul echivalării în România și de raportarea acestuia la statutul profesional avut anterior.
Echivalarea din 2010, cheia întregii controverse
Potrivit profesorului Bădău, punctul de inflexiune apare în anul 2010, când Ministerul Educației, prin CNRED, a emis un atestat de echivalare prin care diploma de studii aprofundate (master) de la Universitatea Paris XI a fost echivalată cu diplomă de licență românească.
Critica formulată este una de principiu: echivalarea unor studii de nivel superior cu studii de nivel inferior ar fi, în opinia sa, nelegală. De asemenea, profesorul a semnalat și neclarități de formă ale documentului, precum lipsa unor elemente standard de identificare.
Ministerul Educației, în schimb, susține că procedurile au fost conforme cu legislația în vigoare la momentul respectiv și că documentele emise conferă titularului toate drepturile legale.
Ce spune astăzi Ministerul Educației
Redăm mai jos integral răspunsul transmis astăzi de Ministerul Educației și Cercetării, la solicitarea noastră formulată în baza Legii 544/2001:
„În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ale H.G. nr. 49/1999, ale Ordinului de ministru nr. 3.422/12.03.1999 privind organizarea și funcționarea Centrului Naţional de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, ale Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului de ministru nr. 3.088/23.01.2008 privind recunoaşterea studiilor universitare și ale Ordinului de ministru nr. 4.022/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Naţional de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, Ministerul Educației și Cercetării, prin Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), evalua dosarele depuse pentru recunoaștere și echivalare și elabora propuneri de ordine de ministru pentru recunoașterea diplomelor obținute în străinătate, în conformitate cu prevederile legale menționate, în vigoare la data înregistrării solicitărilor de recunoaștere la care faceți trimitere.
În baza Ordinului de ministru nr. 3.297/2010, CNRED a emis atestatul de echivalare a diplomei de studii aprofundate de la Universitatea Paris XI cu studiile corespunzătoare din sistemul românesc de învățământ, respectiv diplomă de licență (diploma de studii universitare de lungă durată).
În baza Ordinului de ministru nr. 3.371/2002 și a avizului Comisiei Naționale de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), CNRED a emis atestatul de echivalare a diplomei de doctor de la Universitatea Paris 13, în domeniul Matematică.
Potrivit documentelor depuse, titularul a început studiile de licență la Universitatea din București și le-a finalizat cu diplomă de studii aprofundate la Universitatea Paris XI. În baza diplomei de studii aprofundate, dl. Nicușor Dan a fost admis la studii universitare de doctorat în cadrul Universității Paris Nord (Paris 13).
În acest context, precizăm că procedurile de admitere și de recunoaștere a perioadelor de studii efectuate anterior în România sunt reglementate de autoritățile competente din Republica Franceză.
Menționăm, de asemenea, că documentele emise de CNRED conferă titularului toate drepturile de care beneficiază absolvenții din învățământul românesc, încadrarea pe piața forței de muncă realizându-se cu respectarea legislației naționale în vigoare.
Potrivit art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii.”
Întrebări care încă plutesc
În esență, situația studiilor lui Nicușor Dan a fost rezolvată prin proceduri administrative legale, spune Ministerul Educației, și nu prin obținerea unei diplome de licență clasice. Potrivit instituției, Nicușor Dan a început facultatea la Universitatea din București, dar nu a finalizat acolo studiile cu o diplomă de licență. În schimb, după ce a urmat un program de studii aprofundate (echivalentul unui master) la Universitatea Paris XI, statul român a decis, în 2010, să echivaleze acel master cu o diplomă de licență românească. Această echivalare a fost făcută printr-un ordin de ministru și este considerată valabilă din punct de vedere legal.
Ministerul mai arată că doctoratul obținut de Nicușor Dan la Universitatea Paris 13 a fost recunoscut oficial în România și că, pe baza studiilor din Franța, acesta a avut dreptul să se înscrie la doctorat. De asemenea, instituția precizează că regulile de admitere la universitățile franceze nu țin de autoritățile române, ci de cele din Franța. Concluzia Ministerului este că, indiferent de traseul neobișnuit al studiilor, documentele emise îi oferă lui Nicușor Dan aceleași drepturi legale ca oricărui absolvent de studii universitare din România, iar alte detalii nu pot fi făcute publice din cauza legislației privind datele personale.
În concluzie, statul spune că totul e în regulă pe hârtie. Că studiile lui Nicușor Dan au fost „rezolvate” prin echivalări și ordine de ministru, chiar dacă drumul nu a fost unul clasic. Doar că, dincolo de legalitate, rămâne senzația unui traseu explicat mai mult birocratic decât limpede. Iar când vorbim despre cea mai înaltă funcție în stat, oamenii nu cer artificii administrative, ci răspunsuri simple: unde, când și cum a fost luată diploma. Faptul că aceste întrebări încă plutesc spune, poate, mai mult decât orice document oficial.








