La București, Boboteaza este celebrată pe 6 ianuarie la Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de pe Colina Patriarhiei. Iată programul liturgic la Patriarhia Română.
Slujbele sunt oficiate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, iar distribuirea Agheasmei Mari reprezintă un moment așteptat de mii de credincioși. În 2026, programul liturgic la Patriarhia Română este următorul: Orele 8:30 – 10:30: Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală; Ora 10:30: În pridvorul Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel săvârșește Slujba Sfințirii Mari a Apei (Agheasma Mare). Credincioșii prezenți sunt binecuvântați prin stropire cu apa sfințită.
Începând cu ora 11:30: La Baldachinul Sfinților (lângă Catedrală), se distribuie Agheasma Mare îmbuteliată în sticle de 0,5 litri. Anul acesta sunt pregătite 10.000 de litri (20.000 de sticle), oferite gratuit credincioșilor prezenți.
Agheasma Mare se ia pe nemâncate, începând din ziua Bobotezei și până la Odovania praznicului (14 ianuarie). După această perioadă, apa sfințită se păstrează în casă și se consumă doar în situații speciale, cu binecuvântarea preotului duhovnic. Ea este considerată un remediu spiritual împotriva răului, aducând sănătate, purificare și protecție.
Boboteaza sau Epifania marchează finalul sărbătoririi Crăciunului, pe 6 ianuarie.
Epifania sau Teofania, de la cuvântul grecescul „theophania” (arătarea lui Dumnezeu), numită popular Boboteaza, este unul dintre Praznicele Împărăteşti. Iniţial exista un singur praznic creştin la care se sărbătorea arătarea lui Dumnezeu lumii, în forma umană a lui Iisus din Nazaret. Acesta includea sărbătoarea Naşterii Domnului, Închinarea Magilor şi toate evenimentele din copilăria lui Hristos, cum ar fi Tăierea împrejur a Domnului şi Întâmpinarea Domnului, împreună cu botezul Lui în Iordan de către Ioan.
Boboteaza celebrează dezvăluirea Sfintei Treimi lumii. Glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel. În cadrul slujbei acestei sărbători se face slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoţi pentru a binecuvânta casele credincioşilor. Ea urmează Sfintei Liturghii a Ajunului și Sfintei Liturghii din ziua praznicului.
Boboteaza. Cum s-a ajuns la Epifanie
La începuturile Bisericii, sărbătoarea Crăciunului se ţinea la data solstiţiului de iarnă (în inima iernii şi a nopţii, simbolizând căderea, păcatul), adică, după vechiul calendar egiptean folosit în Răsărit, la 6 ianuarie se sărbătoreau în acelaşi timp Crăciunul, Botezul lui Hristos şi Nunta din Cana (în Alexandria: „sărbătoarea luminilor”).
În secolul al IV lea, sărbătoarea Crăciunului a fost stabilită la Roma la data solstiţiului de iarnă după calendarul iulian, adică la 25 decembrie. Antiohia şi Constantinopolul au făcut la fel la sfârşitul secolului al IV-lea. După această schimbare, 6 ianuarie a devenit în Apus sărbătoarea arătării Magilor, a Botezului Domnului şi a Nunţii din Cana, sub numele de „Epifanie”. În secolul al V lea, obiectul principal al Epifaniei a devenit Închinarea Magilor, în timp ce Botezul lui Hristos a fost deplasat cu opt zile (13 ianuarie), iar Nunta din Cana în duminica următoare. În Răsărit, 6 ianuarie a devenit sărbătoarea Botezului lui Hristos, numită când Epifanie, când Teofanie, potrivit socatour.ro.
Boboteaza – Sfințirea apei
Potrivit tradiţiei, de Bobotează sfinţirea apei era făcută pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După slujbă, episcopul sau preotul aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal preţios).
Bărbaţii mai destoinici se aruncau în apa îngheţată să recupereze crucea. Primul care o găsea primea binecuvântarea preotului. Cel care găsea crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării. Dar cei care erau cei mai dornici să o găsească erau cei condamnaţi, cărora gestul de curaj le aducea graţierea.
Botezul Domnului sau Boboteaza marchează încheierea sărbătorilor de iarnă. Credincioşii iau apă sfinţită la slujba de Bobotează, „Aghiasma mare”, şi o beau pe nemâncate timp de 8 zile. Restul se păstrează lângă icoane şi se spune că poate vindeca orice boală. Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, în Ajunul Bobotezei.
