Pentru că situația pensionarilor din România este critică, m-am gândit la o sub-rubrică care să aibă titlul „Pensionar la cumpărături” și care să și intre în pâine începând de săptămâna asta. Pentru că unul dintre principalele deziderate ale presei este acela de a informa, nu de a manipula, așa că, dacă tot mă duc la piață și la supermarket, am să încerc să le spun celor care nu au timp să-și facă cumpărăturile și nu se uită la promoțiile cu care supermarketurile încearcă să-și facă publicitate adevărul.
Nu vrem să facem publicitate rețelelor de magazine
Nu, nu va fi o rubrică de manipulare prin publicitate, în care vom încerca să recomandăm unul sau altul dintre magazine. Așa cum v-am obișnuit, vom spune adevărul, care ne este și mamă, și tată, și patrie adorată. Vom critica acele supermarketuri cu promoții mincinoase și vom arăta cu degetul pe cei care consideră cumpărătorii doar niște donatori de bani, niște vaci de muls gata să-și lase o parte din pensie pentru niște produse de proastă calitate.
Vreo 40 de ani, în vremea minunatei dictaturi socialiste, pensionarii erau numiți „șoimii pieselor”, nu pentru că erau cu privirea pătrunzătoare, precum cea mai rapidă dintre înaripate, ci pentru că alergau din piață în piață pentru roșii cu 0,50 lei mai ieftine, pentru 1 kg de carne care se vindea la nu știu ce alimentară din Titan sau pentru portocale și banane băgate la Circul Foamei din Unirii. Vă mai aduceți aminte, ăștia mai în vârstă, Circul Foamei din Unirii, unde pe rafturi nu erau decât conserve de fasole și conserve de mazăre, cât vezi cu ochii? Din când în când mai erau și niște borcane cu castraveți murați și niște roșii în bulion.
Acum spun cu sinceritate că, după 35 de ani de economie de piață, nu suntem prea departe de epoca aia. Rafturile supermarketurilor au început să aibă expuse rafturi intregi cu același produs, indiferent că vorbim de paste, de castraveciori în oțet sau tăvițe cu carne tocată, 70% grăsime.
Voi face săptămânal o incursiune la câte un supermarket. Habar n-am unde mă vor purta pașii. Ori la mine în cartier, în Drumul Taberei, pentru că am toate rețelele importante la o aruncătură de băț (am două magazine Kaufland în apropiere, două magazine Lidl în apropiere). Dacă stau să mă gândesc bine, sunt chiar trei. Am două magazine Auchan în apropiere, un Mega Image mărișor, Și un Carrefour la Lujerului. Cum eu stau acasă cât cioara în parc, e clar că îmi voi mai băga nasul și prin alte locuri.
Am stabilit un buget de 2500 de lei, cam cât e pensia medie a multor români. Pentru că gusturile mele în materie de mâncare nu prea se potrivesc cu cele ale pensionarilor, nu pentru că ar fi foarte sus, ci pentru că sunt extrem de restrictiv cu ceea ce mănânc: adică, carne suficient de puțină, legume foarte multe, fructe multe și de sezon, lactate mai deloc. În afară de brânză (gouda, emmentaler și cașcaval), nu prea mă înghesui la lactate. Rar mai scap la smântână. Iaurtul din comeț e doar cu numele.
Am să încerc să fac un tablou aproape complet al prețurilor dintr-un supermarket, insistând nu pe promoțiile de la televizor, ci pe cele reale, din magazin. De exemplu, anul trecut am cumpărat de la Kauflandul din Drumul Taberei prune cu 20 de bani kilogramul. Am luat 20 de kilograme și am făcut gem. Am muncit ca disperatul toată noaptea, dar a meritat, pentru că în piață erau 4 RON kilogramul. Și acum, dacă te duci la Kaufland după ora 20:00, mai găsești salată frumoasă cu 50 de bani, struguri cu 2 lei, banane tot cu 50 de bani kilogramul și multe alte produse.
u vă faceți iluzii, pentru că astea sunt ca rațele cu cap roșu; rare. Și nu cred că are cineva disponibilitatea să se ducă la același magazin seară de seară să semneze condica pentru economie de 3 lei. Astea sunt la plezneală, și dacă ai noroc, bine, dacă nu, sănătate multă.
Așa că, începând de săptămâna asta, „Pensionar la cumpărături” o nouă rubrică semnată Gică Contra. Hai, pa!
