Ce mai face cercetarea militară în timp ce șeful armatei, g-ralul lt. Gheorghiță Vlad, ar vrea ca populația să se îngrijoreze prin lege de situația războiului din Ucraina, să învețe să tragă cu pușca și să asimileze măsuri de decontaminare? Face ce știe să facă dintotdeauna: totul. Adică ce a învățat: să mimeze că face. Armata și-a dosit de pildă o parte din armele de proveniență sovietică. N-o să vă vină să credeți de ce.
Dacă figurau pe stoc donam mai multe Ucrainei și aveam poate șansa să primim la schimb, arme second hand mai noi, din partea SUA.
Le-am ascuns ca cercetarea să facă din ele arme neaoș românești, și să justifice granturi de cercetare plătite generos. Aceste arme fac parte dintr-o rezervă pentru inginerii speciale, numită inginerie inversă.
În cadrul domeniului, interfațarea ocupă locul central. Ingineria inversă implică dezasamblarea sau descompunerea unui sistem sau dispozitiv, de pildă, un tanc T-55 sovietic, și în paralel, un tanc german Leopard-1 și analizarea în detaliu a funcționării lor, cu scopul de a realiza un nou dispozitiv sau sistem similar, care se străduiește să copieze cât mai puține elemente din cele originale.
Cum se naște TR, tancul românesc, dintr-un tată sovietic și o mamă nemțoaică
Dispozitivul, în cazul ăsta, tancul, poartă numele TR-85M1 Bizonul. TR înseamnă tanc românesc. S-o luăm în ordine descrescătoare: TR-85M1 este varianta modernizată recent a modelului TR-580, care este versiunea obținută prin inginerie inversă, adică fără licență, a tancului sovietic T-55, realizat în 1955. 580 este numărul de cai putere. Bizon înseamnă creier puțin și prostie multă.
De ce fără licență? Dacă sovieticii au furat, căci 90% din armele lor sunt furate și copiate prin inginerie inversă, după modele germane, americane și britanice, furăm și noi. Acest concept a fost una dintre magistralele economiei socialiste, firul ei călăuzitor, din fosta Republică Democrată Germană, până în Republica Populară Chineză și Republica Socialistă Vietnam.
Cum să furăm corect de la hoți un tanc pe care hoții l-au furat sigur de la alți hoți
De la tancul sovietic am furat șasiul și turela, iar de la cel german, motorul. A fost greu cu motorul, aproape imposibil. Motor în V8. Ai zice că ai noștri n-au reușit, că motorul e de fapt sustras de la polonezi, care l-au subtilizat tot de la sovietici.
Tocmai am definit o operațiune de pungășie inginerească prin interfațare, când un sistem ar trebui să se cupleze cu un alt sistem și va trebui stabilit compromisul prin care ambele sisteme vor lucra împreună românește, sovieticul cu germanul sau sovieticul cu polonezul, cu comenzi în limba română.
Munca aceasta de interfațare este plătită cu granturi grase, care se derulează pe zeci de ani. Specialiștii din domeniu se numesc cercetători științifici militari. Au și grade științifice și grade militare. Este unul din domeniile cheie ale cercetării-dezvoltării pe platformele militare Clinceni și Măgurele. Cercetăm ani de zile ce am subtilizat, după care dezvoltăm furăciunea și îi dăm un aer original, carpato-danubiano-pontic.
Apelul de seară al tancurilor din înzestrarea Armatei române
Oficial, la nivel NATO, avem 289 de tancuri TR-85M1 și TR-85, 96 tancuri TR-580 și 130 tancuri sovietice T-55. OK. La revoluție am avut 785 tancuri T-55. Lipsesc 655 tancuri care nu au fost vândute sau casate. Ele par să fi rămas ca materie primă pentru a fi transformate în viitoare tancuri românești, bizoni, zimbri, bouri. Nu mai figurează nicăieri în scripte.
Mai lipsesc 31 tancuri sovietice T-72. 3 au fost oficial casate iar 28 au fost scoase la vânzare de către Romtehica în 2014. De atunci nu s-a mai auzit nimic de ele. S-o fi transformat și ele în tancuri mioritice?
Când demontezi un laser furat și nu mai ești în stare să-l faci la loc cum era
Uneori, din ingineria inversă nu iese nimic. De pildă, se cumpără din Stockholm, de la o expoziție de tehnică militară, un laser Ericsson, de către un spion. Spionul declară că l-a furat din fabrică. Nu are oricum, cine să-l verifice. Este decorat și ia o primă regească. În anul următor este avansat cu două grade.
Laserul este transportat la institutul de optoelectronică al secției militare de pe platforma industriei speciale Măgurele. Este demontat și cercetat până în cele mai adânci măruntaie. Dar, ghinion: nimeni nu mai reușește să-l monteze la loc. Proiectul Ericsson este ratat și abandonat pentru că din laser a ieșit fum, nu plasmă.
Fibra optică furată de spionii militari era groasă cât macaroana. Din ea au făcut o veioză dăruită tovarășei Elena Ceaușescu
Cum tot ratate și abandonate sunt toate încercările de a copia fibra optică, sau cristalele pentru telemetrele laser ale tancurilor sau cele pentru binoclurile cu vedere pe timp de noapte. Atât fibra, cât și cristalele sunt cumpărate legal, de la târguri și expoziții din occident, înainte și foarte târziu după revoluție.
În țară se declară că au fost obținute prin mijloace specifice de către ași ai spionajului civil și militar. Sunt aceiași spioni care au achiziționat fibra optică din Germania înainte de revoluție, cu cei care au cumpărat cristalele pentru lasere din Cehia, după revoluție.
Fibra optică scoasă pe platforma Măgurele era groasă cât o macaroană. Mai subțire n-a putut ieși. Savanții militari au confecționat dintr-un mănunchi de macaroane optice o veioză, pe care au făcut-o cadou tovarășei Elena Ceaușescu. Veioza este unul dintre exponatele colecției private de bizarerii științifice a g-ralui (r) STS Marius Opran.
Tancurile românești au fost rușinea exporturilor de tehnică militară
Spre ghinionul Armatei române, Egiptul a comandat 200 de tancuri TR-580 în 1981. Furniturile au fost livrate între anii 1982-1984. Romtehnica nu a adaptat însă blindatele la clima de deșert și a livrat tancuri fabricate ca material de instrucție. De la 35 de grade în sus au pierdut uleiul și au dat rateuri la lovirea țintei.
A doua manvră prin care am încercat să-i păcălim pe egipteni a fost că la export n-au ajuns tancuri noi, ci folosite și reanimate nu în fabrică, ci în unitățile militare. La recepție, comisia egipteană le-a refuzat, după ce primele piese s-au defectat la prima aplicație. Ulterior, păcălicii de la Romtehnica au reușit să-i țepuiască pe irakieni. Faima României de mare producător de arme s-a făcut rapid praf între Nil, Tigru și Eufrat. Alo, mai sunteți cu noi d-le general Vlad sau tocați pe mai departe bani pentru cercetare?
CITIȚI ȘI: De ce trece Canalul Bîstroe prin Biroul Oval al Casei Albe (oficiuldestiri.ro)
