A fost odată un om mic la stat, dar și la sfat, care ducea grele lupte cu balaurii care făceau palate pe locurile pline cu prospețime și verdețea. Supărat din cale afară omul nostru s-a apucat de politichie.
Patru ani de zile a început să dea pravile cu țârâita pentru bunul mers al treburilor obștești. Apoi s-a apucat de gospodărirea cetății. Când a văzut cât de greu este și câte piedici i se pun, a dat bir cu fugiții la palatul domnesc.
Oamenii văzură în el omul trimis de Dumnezeu pentru a salva țara de trandafirii vrăjiți cu spini otrăviți care o năpădiseră de mai bine de trei decenii. Pe unde te duceai, trandafiri găseai. Praful se alegea dacă vreun om de rând se încumeta să-i atingă sau să-i culeagă. Pasămite doar oamenii însemnați se puteau apropia de acești trandafiri.
Într-o zi, Vodă din lobodă văzu acești trandafiri cum zâmbeau la mândrul soare în curtea unui palat așezat pe un drum ce purta cu mândrie numele unui prinț muscal. Vrăjit de mireasma lor, Vodă porunci sfetnicului său de taină să-i aducă câțiva, spre surprinderea celorlalți sfetnici. Simțind primejdia, sfetnicul său de taină refuză să-i ducă la îndeplinire porunca, faptă ce l-a mâniat pe Vodă care a poruncit alungarea acestuia. În zadar s-au căznit ceilalți sfetnici să-l povățuiască și să-l ocrotească. Vodă era de neclintit.
Rămas singur cu trandafirii, biruit de frumusețea și mireasma lor, Vodă din lobodă i-a luat pe cei mai frumoși pentru grădina din jurul palatului spre bucuria soției și dezamăgirea oamenilor care s-au bizuit pe el, aceștia dedicându-i și un distih pe care l-au auzit la un alt Vodă: Nicușoare nici nu știi cât de mic începi să fii!
P. S. În cazul în care Inteligența Artificială depășește logica ta naturală, facem precizarea următoare: ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE!
