Cu bani poți face orice, mai este nevoie doar de stabilit direcția

Banii dictează dintotdeauna mersul înainte al istoriei. Cei puternici sunt cei bogați, cei cu vistieria plină. Banii sunt necesari, sunt obligatorii, dar nu și suficienți. Mai contează și ce faci cu ei, încotro te îndrepți, adică în politică este nevoie neapărat și de politici, în funcție de scopul propus. În timp ce fostele mari imperii sunt într-o prăbușire continuă de vreo 70 ani încoace, China crește constant și continuu, amenințând serios poziția de lider al lumii, deținut de SUA.

Probabil că suntem martorii celui mai interesant război dus vreodată pe planeta noastră: China și aliații săi contra SUA și aliații săi. Deocamdată suntem la stadiul de război economic, adică G7 contra BRICS+, însă este inevitabil să nu ajungem la confruntarea dintre două blocuri militare susținute de către cele două organizații. G7 este cam totuna cu NATO, mai rămâne să vedem când va lua naștere și o alianță militară formată din țările BRICS+. Aici lucrurile sunt un pic mai delicate, căci China este principala putere economică și financiară, iar Rusia este cea mai mare putere militară, în special cu argumentul de putere nucleară.

Dar mă voi opri deocamdată la ce se întâmplă și la ce s-a întâmplat, pentru a încerca să previzionez ceea ce se va întâmpla. Percepția noastră despre China este total depășită, din toate punctele de vedere. Chiar și informațiile relativ „proaspete”, adică filme și fotografii din urmă cu 7-8, nu mai sunt valabile, căci dinamica schimbării în China este absolut aiuritoare și amețitoare prin viteza cu care se întâmplă lucrurile. Cei curioși pot intra pe youtube și să dea căutare „10 obiective de infrastructură inaugurate în China în 2025”. Veți vedea ceea ce nu v-ați imaginat că este posibil.

Anual în China sunt inaugurate între 10 și 15 aeroporturi, între 10.000 și 15.000 de km de autostradă și o mulțime de poduri, bijuterii în construcții. În septembrie 2025 a fost inaugurat cel mai înalt pod din lume, în provincia Guizhou, și tot în 2025 a fost inaugurată cea mai mare gară din lume.

Ceea ce se întâmplă în China este doar o parte din ceea ce face China, căci multe dintre lucrările de infrastructură impresionante se întâmplă în afara țării, ba chiar în afara Asiei. De exemplu Podul de la Canakkale, peste strâmtoarea Dardanele, a fost construit în Turcia cu expertiza chinezilor, care au realizat un pod suspendat, de tipul celui de la Brăila, dar la cu totul alte dimensiuni. Și asta s-a întâmplat hăt, demult, adică în 2022. Apropo, în tot acest timp, ați auzit cumva de vreun mare obiectiv de infrastructură construit în Germania, Franța sau Marea Britanie? Sau măcar de vreun obiectiv construit în țările est-europene de către vestiții ingineri și marile companii vest-europene? Avem noi exemplul podului de la Brăila, o epopee a neputinței, a incompetenței și a costurilor scăpate de sub control.

Evident, toate aceste investiții înseamnă alocarea de bani mulți, foarte mulți. Efectul este unul imediat, prin valoarea în sine a construcției și a banilor care se mișcă în tot ceea ce presupun construcțiile. Efectul pe termen mediu și lung constă în impulsul dat dezvoltării economice în zona în care s-a realizat investiția, căci și aceste investiții trebuie gândite în așa fel încât să influențeze cât mai puternic dezvoltarea economică. Ei bine, chinezii investesc într-un ritm amețitor în propria țară, dar de câțiva ani buni au început să investească și să construiască în alte țări.

Toată lumea „știe” și își dă cu părerea despre faptul că în Africa resursele minerale au fost concesionate de către chinezi. Oare cum or fi făcut asta, s-a întrebat cineva? Toate cele 54 de țări africane au fost colonii britanice, franceze, italiene sau portugheze, iar după al doilea război mondial a apărut și influența americană, pe fondul cuceririi independenței de către statele africane în anii 50-60. De atunci și până astăzi, țările africane au rămas într-o sărăcie cruntă sau mai bine zis, menținute într-o sărăcie cruntă, cu sprijinul unor politicieni-marionetă locali ajunși să conducă spre beneficiul marilor corporații occidentale. Și ne mai mirăm acum de puternicul curent anti-occidental?

Totul s-a întâmplat pe fondul apariției chinezilor, care au promis un altfel de parteneriat statelor africane: o ieșire din sărăcie, cu ajutorul banilor și investițiilor realizate de chinezi, care ulterior să fie recuperați din exploatarea diferitelor resurse. Astfel s-a întâmplat ceea ce se numește acum „miracolul rwandez” sau exemplul Africii de Sud, care se dorește a fi urmat de mai toate țările africane. Apropo, tot pe youtube puteți accesa un filmuleț despre cum au construit chinezii 20.000 de case în doar 3 zile, în noiembrie 2019, în Johannesburg, rezolvând problema locativă în orașul sud-african. Evident, este un canal de propagandă chinezesc, dar faptele rămân, iar efectele sunt evidente.

Diferența dintre chinezi și vestici, adică europeni și americani, este că asiaticii propun forme de colaborare mult mai avantajoase, cel puțin din perspectiva cetățeanului de rând. Rwanda este o țară relativ mică, cu o populație de peste 14 milioane de locuitori, deci aproape cât România. Nu știu ce imagine aveți despre această țară, dar cred că bucureștenii ar fi invidioși pe rwandezii din Kigali, capitala Rwandei, pentru calitatea transportului în comun. Nu întâmplător pe mânecile de la tricourile fotbaliștilor de la Atletico Madrid sau Arsenal Londra este de ani de zile logo-ul „Visit Rwanda”. Turism se face când ai infrastructură de calitate, iar turiștii spanioli și turiștii britanici or avea ceva pretenții de satisfăcut…

Expansiunea Chinei nu se face prin propagandă, ci prin acțiuni concrete, prin parteneriate mai avantajoase decât ceea ce propun vesticii. Investițiile în infrastructură sau investiții direct productive, cum se întâmplă acum în Ungaria și Serbia, nu sunt singura modalitate de acțiune a chinezilor pe plan extern, ci doar una dintre căile de a se apropia de țările mai sărace sau mai mici, incapabile de a realiza prin forțe proprii proiecte majore sau cu expertiză avansată.

Ce au reușit vest-europenii să facă în aceste condiții? Nimic inteligent, nimic pro-activ, ci doar supra-taxarea produselor chinezești, poate-poate mai încetinim un pic valul care vine peste noi. În 2024, în plin Campionat European de Fotbal, cu sponsor principali două companii chinezești – BYD și Ali Baba – Uniunea Europeană a anunțat creșterea suplimentară a taxelor pentru automobilele chinezești cu 38%. Un exemplu de prostie amestecată cu aroganță. Efectul? Companiile chinezești vând foarte bine, inclusiv la noi, în detrimentul mărcilor germane, franceze, italiene, dar și mărcilor japoneze.

În România, Guvernul Bolojan a „reușit” să impună o nouă taxă: coletele din afara UE, cu valoare mai mică de 125 euro, vor fi taxate suplimentar, cu o taxă fixă de 25 lei, adică aproximativ 5 euro. Este o taxă mascată pentru toate produsele vândute prin platforma chinezească Temu, iar produsele sunt made in China. Este doar o încercare jalnică de a masca neputința și disperarea, căci venituri suplimentare semnificative la buget nu vor fi. Cu toate aceste taxe, produsele se vor vinde aproape la fel ca înainte și nu vor rezolva problema de fond, iar cetățenii României, precum și ceilalți cetățeni din țările UE, au înțeles despre ce este vorba.

Diferența dintre chinezi și celelalte puteri economice este că știu ce să facă cu banii, știu că nu trebuie să te lăcomești la întregul câștig și să mai lași ceva și partenerului să se bucure, iar faimoasa politică externă a Chinei, supranumită și politica zâmbetului”,  ar trebui mai atent studiată și înțeleasă. Să ai bani este absolut necesar, dar nu și suficient.

Stelian Damov

Stelian Damov scrie din interiorul sistemului despre sistem. Fost consilier la RATB (actuala STB) și fost candidat la Primăria Sectorului 2, el cunoaște mecanismele administrației dincolo de fațadă — cu bunele, greșelile și promisiunile ei.Ca editorialist la Oficiul de Știri, abordează teme de politică, infrastructură și societate, cu un ton lucid și critic. Scrisul lui nu urmărește senzaționalul, ci explicația — logica ascunsă din spatele deciziilor care ne afectează zilnic.În afara redacției, Stelian Damov este activ în comunitatea aromână, fiind implicat în inițiative culturale și civice. Pentru el, jurnalismul este mai mult decât relatare: este formă de responsabilitate publică.

Citește mai mult