“…vor fi măsuri din categoria justiţie socială care vor repara multe nedreptăţi…” Nicușor Dan – Președintele României.
Când ne gândim la exponente relevante ale injusteții din societatea românească, probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple este reprezentat într-adevăr de Consiliul ASF. Burdușit de “competență” și “smerenie”, acest “consiliu” domnește liber, autonom și independent peste buzunarele cetățenilor, cu toții fiind într-o formă sau alta obligați să întreținem acești specialiști ce veghează necontenit la propășirea intereselor noastre financiare.
Cum ieftin și bun nu există, aceștia se asigură că tot ceea ce suntem obligați să plătim este, cel puțin, scump. Fie că suntem obligați să plătim o pensie privată, fie ca suntem obligați să plătim un RCA, o parte din banii noștri ajung în mod invariabil și obligatoriu la acest “stabor” al pieței financiare nonbacare, pentru înțeleapta și justa utilizare. Dupa ce își iau partea lor din acești bani (12-15 mii de euro net pe luna, zboruri clasa business, mașini de lux etc., ca deh…competența trebuie și ea răsplătită în mod adecvat), ce rămâne se distribuie în același mod autonom și independent către “clasa privilegiată” a ASF, respectiv secretarele și consilierii lor, rudele de partid/servicii, apropiații lor, apropiații celor care i-au numit și/sau îi țin în funcții. Ce rămâne este distribuit către cetățenii de mâna a doua ai ASF, respectiv către minoritara “clasă muncitoare” (sau “clasa cu studii” cum ar mai putea fi numită).
Toate aceste elemente sunt bineînțeles arhicunoscute deja de întreaga societate, fiind perpetuate cu ostentație de câțiva ani buni. Cu toate acestea, ceea ce se vede reprezintă doar vârful iceberg-ului de injustețe socială, realitatea cu adevarat dramatică a cazului ASF fiind adânc îngropată sub ape întunecate. Situația nu este una apărută peste noapte, aceasta reprezentând în fapt o evoluție treptată, consecință a interpretării date de conducerile succesive ale Autorității asupra autonomiei și independenței acordate ASF prin efectul OUG 93.
Precum un lăutar iscusit, specialiștii plantați de partide în conducerea ASF au prins din zbor melodia autonomiei și bineînțeles, interpretarea acesteia în lauda proprie a evoluat ulterior rapid. Prima etapă a fost “privatizarea”, în mintea lor, a acestei autorități publice. Dacă tot e atât de autonomă și independentă de ce sa nu fie un SRL pe persoană fizică? Ulterior acestui shift mental, ca orice patron independent și autonom al SRL-ului propriu, poti sa populezi entitatea cu toate rudele de partid și apropiații pe care îi vrei. Pe banii tăi, tu decizi! Eh, dar după ce ești mare patron, autonom, independent și proaspat îmbogățit, parcă simți nevoia și de puțin pedigree… Daca tot ai bani, ai constituit deja și o curte de ciocoi moderni, iar parlamentul te răsplătește pentru aceste realizări remarcabile cu un nou mandat, de ce sa nu fii tu și un pic aristocrat? În fond, menirea noastra ca oameni este să căutăm evoluția continuă, nu? Așa, ne-am trezit cu un nou shift în mentalul colectiv al conducerii ASF, ce a condus la o nouă etapă de evoluție a Autorității, din SRL în plantatie de bumbac. Astfel, ruta lăutar – patron s-a completat cu destinația aristocrat. Odată ajuns aristocrat, a fost bineînțeles necesară și adaptarea stilului de viață la noul titlu. De la Passat-ul de patron cu care am înlocuit Dacia întreprinderii de stat, la Audi. De la zboruri cu vulgul la clasa economic, la business cu aristocrații. Totodată, barem 25 mii lei net pt secretara personală (convertită in “expert în management” și “coordonator cabinet”), pentru că acum nu mai ești doar un Dom’ Patron, ești ceva fin, un LORD, nobil: Marele Duce de Râpă al Pieței Financiare Nonbacare din România.
Dar ce Duce, fie el și unul de Râpă, se poate simți Duce în absența posesiei unor sclavi? Astfel această nouă etapă de evoluție a Autorității a condus inevitabil la crearea păturii necesare de sclavi. Aceștia au fost aleși în general dupa lipsa urechii muzicale. Ca un bun exemplu de colaborare între lorzi și ciocoimea adusă de ei, s-a implementat procesul de identificare a celor care nu au avut o ureche muzicală suficient de fină să perceapă principiul autonomiei și independenței autorității, interpretat la lauta. Respectiv toți cei care în surzenia lor nu au recunoscut schimbarea treptată a stăpânului autorității, din interesul general public în persoana fizica înscrisă pe ruta lautar-patron-aristocrat, au fost în mod imediat și fără știrea lor încadrții la categoria “sclavi” ce trebuie corectați cu biciul de către armatele de ciocoime, la comanda noilor autoproclamați lorzi.
Cum istoria nu se repetă identic dar rimează, la aceleași situații avem aceleași rezultate, iar consecința firească a acestei dezvoltări a fost bineinteles răscoala sclavilor. Aceasta răscoală a fost una adaptată rigorilor vremurilor contemporane: informări ale presei, ale reprezentanților societății civile, divulgări publice, sesizarea organelor de cercetare penală.
În continuare, lipsa de reacție a autoritatilor competente, absența oricăror consecințe pentru autoproclamata aristocrație ASF, cât și recompensarea de către Parlamentul României a remarcabilelor realizări ale conducerii cu noi mandate, a încurajat din nou maeștrii în lauta în direcționarea instituției spre cea de-a treia etapa de transformare (ultima înaintea disoluției totale), din plantație de bumbac, în plantație LAGĂR.
S-au cumpărat din bani publici sisteme peste sisteme de securizare a “informațiilor sensibile” pentru “protejarea” cetățenilor de adevăr, s-au creat departamente întregi, compuse din ciocoimea în rezerva, însărcinate cu supravegherea sclavilor, s-a încurajat turnătoria internă, mobbing-ul, bullying- ul, s-au răsplătit pe cinste colaborationiștii pentru îngroparea adevărului, s-au pedepsit aprig elementele divergente, s-au plătit nenumarate articole de reclamă penibilă, s-au desființat întregi linii de activitate de supraveghere și control, s-au măcelărit reglementările interne, s-a modificat legislația primară în repetate rânduri în vederea dezincriminării acțiunilor întreprinse, s-a bagat mâna și mai adanc în buzunarul cetățeanului… Pentru toată această muncă, conducerea ASF s-a recompensat și cu un regulament special de premiere, că deh…merită!
Astfel, deși mesajul transmis societății de către Președintele României:“…vor fi măsuri din categoria justiţie socială care vor repara multe nedreptăţi…” reprezintă fără doar și poate prima rază de speranță după multa vreme, cu atât mai mult cu cât, din cunoștințele mele este pentru prima oara în istoria post-decembristă când noțiunea de justiție socială este introdusă în spațiul public de către un conducător al Statului Român, aș dori să sublinez faptul că actuala plantatie lagăr, imaginată instinctiv și implementată de conducerea instituției, generează reale tragedii umane în rândul clasei asuprite din ASF.
Cu cât onor conducerea statului va amâna extragerea specialiștilor plantați în conducerea ASF și direcționarea acestora către o activitate mai apropiată competențelor lor (nunți și botezuri, în opinia mea), cu atât va crește probabilitatea ca reforma viitoare să fie realizată doar cu ciocoimea ASF-istă lăsată în urmă de această conducere.
Iar cu ciocoimea ASF-istă, fie ea în rezervă sau civil, din propria mea experiență se poate face cam orice, cu excepția unei Autorități de supraveghere funcționale.
Foarte bine punctat.Pentru ca eu cred că la instituțiile de stat mai ales cele autofinanțate problema este și la nivelul inechităților în statul de funcții și grilelor de salarizare. Acolo trebuie umblat, eu așa impune grile si praguri aprobate de guvern/parlament iar avansul să fie posibil prin experienta, performanta, vechime, nu pe ochi frumoși. În plus, discrepanța poate uriașă între pozițiile de conducere și cele de execuție la salarizare iar este o problema, și chiar și între cele de execuție pentru că sunt posibil poziții de execuție cu nivel de salarizare similar cu posturile de conducere, doar ca sinecurile care nu au mai prins poziții de conducere să nu piardă beneficiile salariale. Principiul echitatii nu se aplică în instituțiile de stat în opinia subsemnatului: la muncă egală salarizare egală! Măsura de restructurare a serviciilor suport este foarte corectă pentru că în opinia subsemnatului toate sinecurile, clientela politică fug de serviciile de specialitate unde este muncă, nu prea merge să stai la țigară și cafele toată ziua! (a nu se înțelege că în cadrul serviciilor suport nu este muncă însă în acea zonă în opinia subsemnatului 30% pot duce greul pe când în serviciile de specialitate nu poți rezolva task-urile cu 30% din amărâții fără pile).