Vladimir Putin nu tratează războiul din Ucraina ca pe un final de drum, ci ca pe o etapă într-un proiect mai larg. Chiar și în scenariul unui acord de pace, analiști occidentali avertizează că liderul de la Kremlin ar putea folosi o eventuală pauză nu pentru detensionare, ci pentru regrupare, refacerea capacității militare și reluarea ofensivei. De data aceasta, spun experții, miza ar putea fi chiar flancul estic al NATO.
În analizele recente ale specialiștilor occidentali apare recurent un nume aparent marginal pe harta Europei: Narva, un oraș estonian de graniță, mic ca dimensiune, dar extrem de sensibil strategic. Aflat chiar la frontiera dintre Rusia și NATO, Narva este privit tot mai des drept un posibil „test-limită” al alianței occidentale.
Putin și anul pe care îl așteaptă
„Există semnale clare că Putin vede anul 2026 ca pe momentul său”, afirmă Tim Wilsey, fost diplomat britanic și profesor la King’s College London. Potrivit acestuia, contextul internațional actual îi oferă liderului de la Kremlin o combinație rară de oportunități: oboseală în rândul opiniei publice occidentale, diviziuni politice în Europa și incertitudine majoră la Washington.
În viziunea lui Wilsey, un eventual acord de pace în Ucraina nu ar reprezenta o renunțare la ambițiile Kremlinului, ci doar o recalibrare temporară.
„Putin poate vinde aproape orice compromis publicului intern ca pe o mare victorie istorică”, explică analistul. „Asta nu înseamnă că proiectul său imperial se oprește.”
Riscul major, spun experții, este o „pace” care îngheață conflictul fără să rezolve problema de fond: ambițiile expansioniste ale Rusiei. O astfel de pauză ar putea oferi Moscovei aproximativ trei ani pentru refacerea armatei, consolidarea industriei de apărare și pregătirea următoarei etape, fie ea militară sau hibridă.
O pace care poate deveni mai periculoasă
Pentru analiști, pericolul nu constă doar într-o reluare clasică a războiului, ci într-o schimbare a metodelor. Sabotajul, asasinatele, atacurile cibernetice, manipularea politică și presiunile economice sunt văzute drept instrumente-cheie într-o fază „mai murdară” a confruntării.
„Dacă armele tac în Ucraina, nu înseamnă că urmează o perioadă mai sigură”, avertizează Wilsey. „Înseamnă, cel mai probabil, o confruntare mai greu de detectat și mai dificil de gestionat.”
Astfel, Narva capătă o importanță simbolică și strategică majoră. Orașul are aproximativ 80% populație rusofonă și este separat de Rusia doar de un râu. De cealaltă parte se află Ivangorod, un oraș rus cu care Narva a avut legături istorice strânse, cele două fiind despărțite abia după recâștigarea independenței Estoniei.
Narva, orașul care poate testa NATO
„Întrebarea incomodă este dacă Statele Unite ar intra într-un conflict major pentru un singur oraș din Estonia”, spune Wilsey. „Nu mai sunt sigur că răspunsul este automat da.”
Narva nu este doar o localitate de frontieră, ci un simbol al liniei de demarcație dintre Rusia și NATO. În anii ’90, orașul a fost scena unui referendum neoficial pentru autonomie, declarat ilegal de autoritățile de la Tallinn, episod despre care analiștii cred că a fost discret încurajat de Moscova.
Tensiunile au fost reaprinse în 2022, când Putin a afirmat public că Narva ar fi „teritoriu rusesc istoric”, o declarație care a declanșat alerte serioase în capitalele occidentale și în interiorul NATO.
Pentru Kremlin, un astfel de scenariu ar putea testa articolul 5 al alianței și coeziunea reală a Occidentului într-un moment de vulnerabilitate politică.
Washingtonul, factorul decisiv
Alan Mendoza, directorul think tank-ului Henry Jackson Society, consideră că totul depinde de modul în care va fi poziționat Occidentul, în special Statele Unite. „Dacă Ucraina primește garanții de securitate ferme, susținute clar de Washington, Putin va face probabil un pas înapoi, cel puțin temporar”, explică Mendoza. „Dacă nu, vom vedea continuarea unui război rece cu episoade fierbinți.”
În această ecuație, rolul lui Donald Trump devine esențial. Potrivit lui Mendoza, deciziile viitoarei administrații americane vor cântări enorm în calculul strategic al Kremlinului. Scenariile sunt radical diferite: de la presiune reală asupra Rusiei, până la o retragere a SUA din rolul de garant principal al securității europene.
Ucraina, între epuizare și rezistență
Între timp, războiul din Ucraina nu dă semne de detensionare. Atacurile cu drone și rachete asupra infrastructurii energetice continuă, iar Organizația Națiunilor Unite raportează sute de victime civile în fiecare lună. Rusia își întărește discursul amenințător și anunță formarea unor unități dotate cu rachete hipersonice Oreshnik, prezentate de Kremlin drept imposibil de interceptat.
Europa a aprobat noi pachete financiare pentru Kiev, însă analiștii avertizează că sprijinul este insuficient pe termen lung. Ucraina se apropie de un prag critic, cu nevoi uriașe de finanțare și echipamente militare pentru următorii ani.
„Europa se mișcă prea lent, exact în cel mai prost moment”, spune Wilsey. „Nu văd semne clare că va putea compensa o eventuală retragere a sprijinului american.”
Mesajul transmis de Kremlin este unul calculat: disponibilitate declarativă pentru pace, combinată cu un discurs despre „inițiativă strategică” și forță militară. Pentru analiști, semnalul este limpede. 2026 riscă să devină anul în care o pauză în conflict este transformată într-un nou început al expansiunii.
Întrebarea esențială nu este ce își dorește Putin, ci dacă Occidentul este pregătit să îl oprească. „Nu contează doar ce face Kremlinul”, conchide Mendoza. „Contează ce facem noi. Asta va decide dacă 2026 va fi un an bun pentru Putin – sau nu.”
