Undeva în lume, mai precis în Franța, dacă o carte are „panglica roșie”, acesta este un indicator al faptului că a câștigat Premiul Goncourt. Un instrument de marketing fără greș aproape.
Prestigiosul Goncourt constituie cel mai important premiu literar din Franța. Cât privește panglica, ei bine aceasta e un instrument de marketing folosit de edituri pentru a promova cartea câștigătoare. „Panglica roșie” de pe o carte câștigătoare a Premiului Goncourt este de fapt un autocolant…Pe care editorii îl lipesc pe copertă pentru a promova cartea și a indica statutul acesteia de câștigătoare a prestigiosului premiu literar francez. Această „bandă roșie” (alintată de presa franceză și chiar de unele cercuri literare drept „panglica roșie) e importantă, deoarece premiul garantează vânzări semnificative, mai ales în perioada premergătoare Crăciunului.
Deci garantează o vizibilitate ridicată și crește semnificativ vânzările laureatului. De obicei, pe „panglică” este scris „câștigătoarea Premiului Goncourt”. Pe larg, „panglica roșie” e un indiciu vizual care indică faptul că autorul cărții a primit acest râvnit premi, pentru „cea mai bună lucrare în proză a anului”.
Ce înseamnă mai exact acest lucru pentru autor și cartea sa? Câștigarea premiului poate crește fulminant vânzările unei cărți, așa că editurile afișează cu banda roșie pe copertă în librării. Ce mai, premiul este sinonim cu o creștere semnificativă a vânzărilor de cărți.
Premiul Goncourt – 10 euro, dar panglica e baza
Premiul oficial în bani este simbolic: 10 euro. Dar recunoașterea și creșterea vânzărilor pe care le reprezintă simpla bandă roșie sunt adevăratele recompense.
Chiar dacă valoarea sa monetară reală este aproape zero, Premiul Goncourt e unul dintre cele mai importante premii literare franceze, atât din punct de vedere al aprecierii criticilor, cât și al succesului comercial.
Din multitudinea de premii literare franceze, Goncourt este, fără îndoială, unul dintre cele mai semnificative. De asemenea, e cel mai vechi, primul premiu fiind acordat în 1903. A fost creat de Edmond de Goncourt în 1892, pentru autorii de limba franceză. Și aici e o poveste. Edmond a fost un scriitor, critic de artă și jurnalist francez care a co-fondat influenta Académie Goncourt împreună cu fratele său, Jules de Goncourt. Este cunoscut pentru critica sa literară și de artă, jurnalele sale detaliate care prezintă viața franceză din secolul al XIX-lea și pentru renașterea interesului pentru arta secolului al XVIII-lea. Frații Goncourt au colaborat la numeroase proiecte, inclusiv romane și cărți de istoria artei, înainte de moartea lui Jules.
Candidații din frapieră
Premiul este acordat în fiecare an la începutul lunii noiembrie de către Academia Goncourt pentru a onora „cea mai bună operă de imaginație în proză publicată în cursul anului”.
Selecția câștigătorului urmează un ritual bine pus la punct, cu trei runde de vot pentru a restrânge finaliștii. În ultima rundă, rămân doar patru candidați. Numele lor sunt alese dintr-o frapieră, iar fiecare membru al Academiei își declară votul cu voce tare. Există un număr par de votanți, așa că, dacă nu se selectează niciun câștigător după 14 runde de vot, votul președintelui contează pentru doi pentru a soluționa problema.
Valoarea Premiului Goncourt constă în recunoașterea de către cei zece membri ai academiei, care sunt toți scriitori consacrați. De fapt, mai mulți dintre membrii actuali sunt laureați ai Premiului Goncourt.
Un alt principiu al Premiului Goncourt prevede că un scriitor nu poate primi recompensa de mai multe ori. Regula a fost încălcată o singură dată, când Romain Gary i-a păcălit pe toți în 1975: în acel an, a fost premiat a doua oară pentru romanul La vie devant soi (Viața dinaintea noastră), pe care l-a publicat sub pseudonimul Emile Ajar. Autorul câștigase deja Premiul Goncourt cu aproape 20 de ani înainte, în 1956, pentru Les Racines du ciel (Rădăcinile cerului). În cele din urmă însă, el este doar unul dintre numeroșii scriitori francezi celebri care au câștigat Premiul Goncourt.
Cele 10 titluri Goncourt cele mai bine vândute din ultimii 15 ani reprezintă un total de 5,7 milioane de cărți achiziționate. În 2023, de exemplu, „Veiller sur elle” („Veghind asupra ei”) de Jean-Baptiste Andrea a fost cea mai bine vândută carte a anului, vânzându-se în peste 627.000 de exemplare. După cum conchide Le Monde, „efectul catalitic asupra vânzărilor pe care îl au celebrele panglici roșii ale premiilor literare nu mai este pus la îndoială”. Desigur, Goncourt nu reprezintă o garanție a succesului – după cum titrează aceeași sursă, dar majoritar îl asigură.
Cine a rămas în cursa Goncourt pe 2025
Juriul premiului Goncourt a dezvăluit marţi numele celor patru scriitori care au rămas în cursă pentru a câştiga prestigiosul premiu literar. În 2024, premiul Goncourt a fost acordat romanului „Houris” (Gallimard), de Kamel Daoud.
Este vorba de Nathacha Appanah, cu „La nuit au cœur” (Gallimard), Emmanuel Carrère cu „Kolkhose” (P.O.L), Laurent Mauvignier cu „La Maison vide” (Seuil) şi Caroline Lamarche cu „Le Bel Obscur” (Seuil).
În selecţia anterioară, dezvăluită la începutul lunii octombrie, erau încă opt autori, printre care Paul Gasnier, „La collision” (Gallimard), Yanick Lahens, autorul „Passagères de nuit” (Sabine Wespieser), Charif Majdalani, „Le nom des rois” (Stock) şi Alfred de Montesquiou cu „Le crépuscule des hommes” (Robert Laffont). Romanele lor fac parte din cele aproximativ 500 de romane publicate între august şi octombrie, „cu ocazia unei toamne literare care se desfăşoară într-un climat de incertitudini politice şi economice”, după cum notează presa franceză.
Fericitul câştigător al premiului Goncourt, care va fi desemnat în 4 noiembrie la restaurantul Drouant din Paris, va primi acei 10 euro. Dar va avea banda roșie pe coperta cărții. De aici notorietatea şi promisiunea de a vinde câteva sute de mii de exemplare, graţie efectului celebrei „panglici roşii”.
