Schimbare radicală de paradigmă în fiscalitatea auto din România. Începând cu acest an, achiziția unui vehicul de peste 25.000 de euro declanșează automat atenția autorităților fiscale. Reperul, deși considerat accesibil pentru clasa de mijloc, este utilizat de ANAF ca instrument de combatere a evaziunii, obligând proprietarii să justifice riguros sursa fondurilor utilizate pentru tranzacție.
Dacă până mai ieri Fiscul își pierdea timpul alergând după milionari cu supercaruri de sute de mii de euro, în 2026, inspectorii ANAF au descoperit o nouă mină de aur: clasa de mijloc. Într-o Românie în care inflația a transformat prețul unei garsoniere într-un avans de mașină, autoritățile au decis, cu o logică imbatabilă, că orice vehicul care trece de pragul de 25.000 de euro nu mai este un simplu mijloc de transport, ci un „indicator de opulență” ce trebuie justificat la sânge.
Digitalizarea foamei de bani: Inteligența Artificială vs. bunul simț
Sub paravanul „digitalizării accelerate”, ANAF și-a ascuțit algoritmii de Inteligență Artificială pentru a spiona corelația dintre contul tău bancar și parcare. În viziunea statului, pragul de 25.000 de euro este linia magică unde utilitatea se transformă în suspect de mare bogăție. Practic, dacă ai îndrăznit să îți cumperi o mașină nouă, de familie, care să nu cadă la prima groapă, ești oficial un „subiect de interes”.
Mașina nu mai este despre cai-putere sau siguranță, ci despre capacitatea contributivă. Cu alte cuvinte, dacă ai avut curajul să îți iei un SUV mediu, ai făcut automat un pas în fața plutonului de execuție fiscală.
Declarația de patrimoniu: Noua „spovedanie” obligatorie până la 31 martie
Proprietarii care au comis „imprudența” de a deține un vehicul peste acest prag au acum o nouă îndeletnicire birocratică: depunerea unei declarații de patrimoniu (o variantă „îmbunătățită” a celebrului Formular 212). Până la data de 31 martie 2026, trebuie să explici statului, cu lux de amănunte, de unde ai avut bani de rate, leasing sau, doamne ferește, cash.
Dacă logica ta financiară nu se pupă cu algoritmii Fiscului, te paște o „taxă de conformare” care pare desprinsă din manualele de confiscare: până la 70% din sumele pe care statul decide, arbitrar, că nu le-ai explicat suficient de convingător. Pe lângă asta, dacă uiți să te „autodenunți” în Spațiul Privat Virtual (SPV), statul te taxează cu încă 5.000 de lei pentru deranj.
Dosarul cu șină se mută în Cloud, dacă acesta nu se blochează
Pentru a nu fi declarat evazionist de ocazie, dosarul tău fiscal trebuie să fie „beton”: contracte, dovezi de leasing, moșteniri de la mătuși sau credite bancare. ANAF știe deja tot — primește date de la dealeri și bănci în timp real — dar te pune și pe tine să le trimiți, doar ca să vadă dacă te încurci în explicații. Platformele de monitorizare a patrimoniului sunt gata să „aprindă becul roșu” la cea mai mică discrepanță.
„Luxul” e pentru toți, taxa e doar pentru unii
Cireașa de pe tortul fiscalității din 2026 este distincția fină între „raportare” și „taxa pe lux”. În timp ce adevărații bogați (cu mașini de peste 75.000€) plătesc impozitul pe lux, tu, cel cu mașina de 25.000€, ești invitat la un „interogatoriu” digital permanent.
Mesajul autorităților este clar: nu contează că mașina ta e o necesitate, pentru noi e o dovadă de solvabilitate care merită investigată. Așadar, înainte de a urca la volan, asigură-te că ai recipisa de la SPV în torpedou. În noul context fiscal, libertatea de mișcare se măsoară în documente justificative.
