Într-un stil care ar putea fi confundat cu o povestire scurtă, primarul Clotilde Armand a anunțat triumfător, dar cu o notă beletristică ușor dramatică, planurile de reabilitare pentru fostul Hotel Dunărea. Descriind clădirea ca pe o „carte de vizită” a Capitalei, Armand a reușit să împletească realitatea cu ficțiunea într-un mod care ar face invidios chiar și pe cel mai talentat romancier.
La început de an edilului Clotilde Armand, pe contul său de facebook, anunța încheierea nelegală a unui contract pentru efectuarea unei documentații de avizare a lucrărilor de intervenţii care vizează un imobil deținut de o societate privată. Este vorba de fostului Hotel Dunărea, de lângă Gara de Nord situat pe Calea Grivitei nr.138C.
Anuntul este făcut în stilul său caracteristic de comunicare, care nu se pretează comunicarii unei instituții publice, postarea începând într-un mod tragi-comic și beletristic;
“Nu, nu este o imagine din Fâșia Gaza sau din Mariupol. Este din București. În inima Bucureștiului. Fostul Hotel Dunărea a devenit „cartea de vizită” a Capitalei fiind situat lângă Gara de Nord. Am însă o veste bună”.
Trebuie menționat din start că Hotelul Dunarea, despre care nimeni nu știe cum a devenit “cartea de vizită” a Capitalei, se bucură de o notorietate semnificativ mai mică față de fenomene cum sunt gunoaiele lăsate pe străzile din sectorul 1 acum ceva vreme, promenada verde cu care eram “amenințați” la început de mandat al doamnei Armand sau investiții inexistente rezultate din execuțiile bugetare de sub 10% din fiecare an de mandat al vajnicii primărițe, etc.
În continuarea postării, doamna primar mai zice că: “Așa cum am promis, pentru mine și echipa mea, reabilitarea și punerea în valoare a clădirilor emblematice și de patrimoniu din Sectorul 1 sunt o prioritate. Astăzi vă anunț că am făcut un pas important pentru reabilitarea fostului Hotel Dunărea, de lângă Gara de Nord. La finalul anului trecut am semnat contractul de realizare a Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenție (DALI) pentru acest obiectiv de investiții. Imobilul de lângă Gara de Nord a fost construit în perioada 1934-1940, însă a fost grav afectat de cutremurul din 1977. Clădirea are 70 de camere dispuse pe 7 etaje cu o suprafață de aproximativ 2.750 metri pătrați, în timp ce terenul are o suprafață de 493 de metri pătrați”.
Caietul de sarcini: Caietul de sarcini
Minciună cu premeditare sau dezinformare din neștiință cu privire la caracterul clădirii Hotelului Dunărea?
Acest hotel, mai puțin cunoscut decât un sac de gunoi uitat pe o stradă aglomerată din Sectorul 1, a fost ridicat la statutul de clădire emblematică. Această clasificare a venit ca o surpriză pentru mulți, având în vedere că nici măcar nu se află pe lista oficială a monumentelor istorice. Evident, în București, termenul „emblematic” are o definiție fluidă, adaptabilă la nevoile retorice ale momentului.
Se pare că doamna primar nu are dimensiunea noțiunii de clădire emblematică sau de patrimoniu. O clădire emblematică este o structură arhitecturală care este notabilă sau reprezentativă pentru un anumit loc, oraș, regiune sau țară. Aceste clădiri sunt adesea recunoscute la nivel național sau internațional datorită designului lor unic, importanței istorice, sau a rolului lor cultural sau social semnificativ. În București, putem vorbi de cladiri emblematice cum ar fi: Palatul CEC, Palatul Parlamentului, Arcul de Triumf, Ateneul Roman. Faptul că doamna primar, împreuna cu echipa dumneaei, socotește că Hotelul Dunărea, construit între 1935 si 1940, ar fi o cladire emblematică, este o mistificare grosolană a realității.
Apoi, ar mai fi clădirile de patrimoniu. Ei bine, acestea sunt în mod clar reglementate prin Legea nr.422/2001 și sunt cuprinse în Lista Monumentelor Istorice din România, aprobată prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/2004. Consultând această listă oficială, pe care o găsim pe pagina de internet a Ministerului Culturii, nu am reușit sa identificăm între cladirile de patrimoniu sau monument istoric imobilul Hotelului Dunărea.
Asta înseamnă ca premisele de la care pleacă doamna primar în anunțul pompos pe care ni-l face sunt absolut false; Hotelul Dunarea nefiind nici o cladire emblematică pentru București sau Sectorul 1, dar nici o clădire de patrimoniu.
Problemele juridice și administrative legate de acest proiect par să fie ignorate cu o grație demnă de un dansator de balet. Sectorul 1, sub administrația Armand, nu are capacitatea juridică de a deține imobile în proprietate publică, dar asta nu pare să o deranjeze prea mult pe doamna primar. Aparent, contractul pentru documentația fostului Hotel Dunărea este un exercițiu de stil, mai mult decât unul de guvernare eficientă.
Aspecte de ordin juridic
Aspectul de ordin tehnic juridic pe care dorim să îl prezentăm în analiza noastră, este faptul ca în conformitate cu normele de drept material în vigoare, Sectorul 1 nu poate să dețină imobile în proprietate publică. În București singura instituție care are aceasta capacitate, de a deține în proprietate imobile si implicit sa aibă calitatea de expropriator, este Municipiul București, nu Sectorul 1. Sectorul 1 poate deține un drept de administrare a acestor imobile aflate în proprietate publica, drept de administrare care este constituit numai de proprietar, adică de Municipiul București.
Or, cât timp Subdiviziunea administrativ teritorială a Sectorului 1 din București, nu are capacitate juridică de a deține în proprietate imobile și nici să poată dispune cu privire la administrarea acestora, ne întrebăm în mod firesc cum face un contract această instituție publică pentru realizarea unei documentații tehnice aferente unei operațiuni pe care nu o poate realiza în mod legal? În ce capacitate legală și administrativă? Se pare ca doamna primar Armand, împreuna cu echipa sa, nu înțeleg care sunt capacitățile juridice ale diferitelor instituții si autorități publice în București, în România.
Continuând lecturarea postării primarului Clotilde Armand, am reținut urmatoarea afirmatie: “În condițiile în care fostele administrații locale au ignorat problemele Hotelului Dunărea, trebuie să acționăm rapid în acest caz”.
Și cu privire la acest context putem afirma că doamna Armand este într-o eroare în care dorește să ne introducă și pe noi, cetățenii, sau nu cunoaște nimic din istoricul activității administrațiilor publice, ceea ce descalifică drept minciuni toate afirmațiile pe care le face cu privire la acest subiect.
În anul 2019, Consiliul General al Municipiului București, în mandatul Gabrielei Firea, a adoptat Hotararea nr.281 în ședința din 30 mai 2019 prin care au aprobat, ghici ce?…Tocmai declanșarea procedurii de expropriere în vederea efectuarii lucrărilor de reabilitare, modernizare si reconversie funcțională de interes local pentru imobilul aflat in proprietate privată situat la adresa Calea Grivitei nr. 138c, sector 1, București, identificat cu nr. cadastral 227247, in vederea edificării unor spatii expozitionale si a unui centru rezidential, educational, cultural si de divertisment destinat artistilor, in proiectul de utilitate publica „spatiul cultural municipal”, adica exact clădirea Hotelului Dunărea.
Documentul este aici: Hotararea Consiliului General al Primăriei
Deci, afirmația conform căreia fostele administratii locale au ignorat problemele Hotelului Dunarea este de asemnea o minciuna sfruntata si o dezinformare făcută de actuala primăriță de la Sectorul 1.
Acum, sunt sau nu sunt premeditate minciunile si dezinformările din postarea Clotildei Armand?
Totul se clarifica din ultimul paragraf al postării. Aici, Clotilde Armand ne relevă intențiile sale cu privire la imobilul fostului Hotel Dunărea, și anume:
“Vrem să facem o reconversie funcțională a acestui imobil și să-l transformăm în Centrul Cultural al Sectorului 1. Vom amenaja un spațiu dedicat artiștilor și unde vom crea spații expoziționale”.
După cum lesne se poate observa, exprimarea primarului este împănată de termeni de specialitate care seamănă suspect de tare cu titlul Hotărârii Consiliului General al Municipiului București adoptat în mandatul Gabrielei Firea demonstrând fara dubiu că această știa de hotărârea respectivă. Ce nu menționează doamna Armand este că din rațiuni care ține de imposibilitatea aplicații hotărârii, aceasta a fost abrogată in anul 2022. Astfel, Consiliul General care este autoritatea deliberativă a Municipiului București a renunțat la intenția exproprierii imobilului din Valea Griviței Nr.138C. In acest moment, dorințele doamnei Armand și a echipei dumneaei nu au niciun fel de fundamentare pe oportunitate sau legalitate, singurul for care are capacitate legala de a dispune exproprierea nu o mai dorește. Să aibă doamna Armand și echipa dumneaei puterea și talentul de a convinge cei 55 de consilieri generali de viabilitatea ideii dumisale, in condițiile in care aceasta se confundă cu a Gabrielei Firea? Ne îndoim.
In finalul postării, doamna Armand ne relevă un aspect extrem de important:
“Hotelul Dunărea se află în acest moment în proprietate privată, dar noi vrem să-l transformăm într-un obiectiv de utilitate publică și să-l redăm comunității locale. DALI-ul ne va da mai multe soluții tehnice de intervenție pentru această clădire, precum și indicatorii tehnico- economici aferenți viitorului obiectiv de utilitate publică”.
Astfel, dacă imobilul se afla in proprietatea privată a societății BG INVESTMENTS TRUST SRL, astfel cum reiese din Extrasul de Carte Funciara furnizat de OCPI, ne punem in mod firesc întrebarea; cum poate contracta o autoritate publică din București, atenție, care nu poate dispune asupra exproprierii imobilului, realizarea unei documentații tehnico economică în valoare de 50k de euro? Care este fundamentarea legală si încadrarea bugetară?
Era posibilă o asemenea contractare în condiții legale? Absolut, cat timp Consiliul General al Municipiului București ar fi mandatat Sectorul 1 să facă întreprindă demersuri premergătoare procedurii de expropriere, cum ar fi un DALI, in lipsa acestei operațiuni administrative orice angajament bugetar este nelegal și neîntemeiat.
Ceea ce confirmă caracterul mincinos și dolosiv al inițiativei primarului Armand Clotilde este și faptul că nu a fost organizată niciun fel de dezbatere publică pe tema exproprierii, condiție legală imperativă prevăzută de legea de resort însă, total desconsiderată de administrația Armand, una dintre cele mai opace din Capitală.
În privința transparenței și consultarea publicului, administrația Armand pare să urmeze un scenariu de film mut. Deciziile sunt luate într-un cerc închis, fără prea multă grijă pentru plictisitoarele detalii ale dezbaterii publice sau ale consultării comunității.
În încheiere, spectacolul oferit de administrația Armand, cu Hotelul Dunărea ca protagonist principal, este mai mult un exercițiu de imaginație decât un plan concret de acțiune. În stilul său unic, primarul Armand pare să se concentreze mai mult pe construirea unui narativ atrăgător decât pe rezolvarea problemelor reale ale sectorului. În acest teatru al absurdului administrativ, promisiunile grandioase se împletesc cu realități modeste, iar cetățenii rămân să se întrebe când se va ridica cortina de pe adevăratele intenții ale administrației lor.
