Felicitări! Dacă deții o mașină în România, înseamnă că ești fie un optimist incurabil, fie un masochist financiar cu acte în regulă. Să fii proprietar de mașină astăzi este un act de eroism bugetar, o luptă continuă cu legile fizicii, ale economiei și, mai ales, cu bunul simț al autorităților.
RCA: Taxa pe existență care bate orice logică
Dacă anul trecut plângeai la vederea poliței, anul acesta ești invitat să te așezi înainte de a deschide plicul. Deși City Insurance și Euroins sunt amintiri de coșmar, prețurile au rămas „la înălțime”, de parcă toți conducem bolizi placați cu aur.
Realitatea cruntă: O asigurare pentru un tânăr sub 30 de ani a ajuns să coste cât jumătate din valoarea mașinii.
Sarcasmul momentului: Plătim tarife de Monaco pentru drumuri de safari. Dar stai liniștit, banii tăi „garantează” siguranța (în teorie), în timp ce în practică, dacă te lovește cineva fără asigurare, mai repede primești despăgubiri de la Moș Crăciun.
Impozitul și „vigneta eco”: Cum să fii pedepsit că nu ai bani de Tesla
Ai un motor de 2.0 litri? Ești practic un baron local în ochii Fiscului. Autoritățile au descoperit rețeta succesului: dacă vrei să reduci poluarea, nu construiești centuri sau transport în comun decent, ci mai pui o taxă.
Logica de stat: Te taxăm pentru că mașina ta e veche, dar nu-ți oferim nicio infrastructură ca să ajungi la muncă altfel.
Paradoxul: În timp ce în restul Europei se discută despre combustibili sintetici, la noi marea inovație rămâne „plata prin SMS”, care uneori merge, alteori te lasă cu o amendă cât o rată la bancă.
Infrastructura: Odiseea de 10 kilometri în 3 ore
Dacă în vestul țării (Arad, Bihor) măcar mai vezi o bucată de autostradă până la graniță, restul țării rămâne blocat în „Valea Plângerii”. Să traversezi Valea Oltului în 2026 este încă o experiență mistică unde înveți rugăciuni noi și descoperi că un melc are șanse reale de a te depăși pe exterior.
Date concrete: România are în continuare recorduri europene la numărul de morți pe șosele, dar soluția rămâne aceeași: încă un radar fix (care poate merge) și încă o promisiune că „la anul” terminăm lotul X din autostrada Y.
Concediul medical neplătit: Cireașa de pe tortul de stres
Dacă te stresezi prea mult în trafic și faci un ulcer sau, mai rău, dacă ești implicat într-un accident și ai nevoie de recuperare, ai grijă! Potrivit noilor directive „marca Bolojan & Co.”, prima zi de concediu medical e „din partea casei”. Adică a casei tale, că statul nu plătește.
Calculul cinic: Dacă ești bolnav de luni, marți mănânci mai puțin. Statul are nevoie de acel miliard de lei economie ca să poată desena noi linii continue pe drumuri județene pline de gropi.
Benzina și motorina: Cocktailul de lux la pompă
Prețul carburantului a devenit un indicator mai urmărit decât horoscopul. Când scade barilul la nivel mondial, la noi pompa „stagnează” din respect pentru stabilitate. Când crește barilul cu un cent, la noi prețul sare cu zece bani „din cauza logisticii”.
ITP-ul: Ritualul magic al „Trecerii Pragului”
Dacă în restul lumii Inspecția Tehnică Periodică este o simplă verificare mecanică, în România este o experiență spirituală plină de anxietate. Intri cu o mașină care scoate un fum discret (pe care tu îl numești „caracter”) și ieși sperând că inginerul nu a observat că martorul de bord „Check Engine” este acoperit cu o bucată de bandă izolatoare neagră.
Sarcasmul tehnic: Avem cele mai stricte norme de poluare la ITP, aplicate unor mașini care au văzut ultima revizie completă pe vremea când benzina se dădea pe cartelă.
Paradoxul „Gazelor”: Ești respins pentru că emisiile tale sunt cu 0.1% peste limită, în timp ce pe lângă stația ITP trece un autobuz al regiei de transport local care lasă în urmă o perdea de fum demnă de un atac chimic în plin război.
Locul de Parcare: „Dreptul” de a te certa zilnic cu vecinii
În România, când cumperi o mașină, nu cumperi doar un mijloc de transport, ci și dreptul de a te certa zilnic cu vecinii. Locul de parcare plătit la Primărie este singura formă de „proprietate” din lume unde plătești chirie, dar trebuie să-ți aperi teritoriul cu bidoane de 5 litri umplute cu apă, navete de bere sau, în cazurile de elită, cu o „capră” metalică ruginită.
Date concrete: În București sau Cluj, raportul este de aproximativ un loc de parcare legal la fiecare 4-5 mașini. Restul? Supraviețuire pe trotuar, unde pietonii trebuie să facă parkour pentru a ajunge la magazin.
Codul nescris: Dacă ai parcat pe locul altcuiva pentru 5 minute, te poți aștepta la:
Ștergătoare ridicate (avertisment „galben”).
Bilețele pline de poezie agresivă pe parbriz (avertisment „roșu”).
Clasicul „mi-ai blocat locul, acum te blochez eu pe tine până poimâine”.
Service-ul auto: „Te costă mai mult piesa decât mașina, boss”
Momentul în care mecanicul „Dorel” ridică capota, se scarpină în ceafă și scoate un sunet care seamănă a șuierat prelung, este momentul în care știi că vacanța ta s-a transformat în piese de schimb.
Logica de atelier: Manopera costă cât un zbor transcontinental, iar piesele vin „pe original” (adică sunt făcute în aceeași fabrică din China ca cele ieftine, dar au cutia mai lucioasă).
Marea minciună: „E gata mâine”. În dicționarul de service, „mâine” este o unitate de timp abstractă care poate însemna orice între trei zile și două luni, în funcție de cât de greu se găsește „senzorul ăla de care n-a mai auzit nimeni”.
Epilog: De ce încă iubim „Tigaia”?
Pentru că, în ciuda faptului că statul ne vede ca pe niște portofele cu roți, mașina rămâne singurul loc unde nu trebuie să asculți muzica altcuiva la căști în metrou și unde poți înjura în liniște traficul, în timp ce scaunul încălzit (dacă mai merge) îți oferă iluzia că ești, totuși, un rege al șoselelor.
De ce mai conducem?
Conducem pentru că alternativa este un tren care ajunge la destinație cu o întârziere de trei anotimpuri sau un autobuz care miroase a anii ’90. Românul rămâne proprietar de mașină pentru că mașina e singura lui bulă de libertate într-un sistem care îl taxează până la ultima picătură de ulei de motor.
Sfat pentru proprietari: Nu vă îmbolnăviți, nu loviți mașina și, mai ales, nu vă uitați la contul bancar după ce faceți plinul. E mai bine pentru sănătatea mintală.
Concluzia finală: Să fii șofer în România este un test de rezistență psihologică. Dacă supraviețuiești unui an de condus prin București, cu RCA-ul plătit, ITP-ul luat și fără nicio bătaie încasată în parcare, ești pregătit pentru orice misiune NASA.
