În noiembrie 2024, primarul Nicușor Dan a propus un referendum ce a fost votat de peste 40% dintre bucureșteni, dar Guvernul i-a trecut referendumul la „și altele”. Cu o parte din promisiuni neonorate și cu o primărie care are o capacitate limitată de a atrage fonduri europene, Nicușor Dan a decis să lase problemele administrative ale Bucureștiului în curtea coaliției și să-și asume o candidatură la Cotroceni.
Un referendum ignorat de Guvernul Ciolacu
În iunie anul trecut, Nicușor Dan a obținut al doilea mandat în fruntea Primăriei Municipiului București, iar patru luni mai târziu a reușit să impună pe buletinul de vot un referendum consultativ prin care a vrut să obțină suportul bucureștenilor pentru a modifica modul cum se împart banii între sectoare și Primăria Capitalei.
Bucureștenii au votat în proporție covârșitoare referendumul, fapt ce l-a determinat pe Nicușor Dan să declare pripit că experții primăriei au elaborat un proiect cu modificările necesare care trebuiau adoptate în urma referendumului local privind împărțirea banilor între administrațiile Bucureștiului, proiect ce urma să fie trecut de liderii coaliției de guvernare odată cu aprobarea bugetului pe 2025.
”În urma votului din 24 noiembrie, consider că e obligatoriu ca Parlamentul să modifice aceste două legi (n.red.: legea 273/2006 privind finanțele publice locale și Codul fiscal), astfel încât voința oamenilor să fie ascultată. Asta înseamnă că, în ce privește impozitele și taxele locale, în Codul fiscal, toate prevederile care spun că acestea se fac venituri la bugetul sectoarelor să se modifice și să se facă venituri la bugetul Municipiului București”, a declarat Nicușor Dan, într-o conferință de presă.
În Legea bugetului de stat şi a asigurărilor sociale de stat, Guvernul condus de Marcel Ciolacu, despre care Nicușor Dan spunea că ”are o relație personală bună”, a schimbat din nou formula de calcul prin care se alocau bani Capitalei, trecând referendumul lui Nicușor la capitolul „și altele” și afectând puternic bugetul unei primării cu o capacitate limitată de a atrage fonduri europene.
Nicușor Dan a abandonat Capitala pentru Cotroceni
Surse din Primăria Municipiului București au declarat pentru ”Oficiul de știri” că problemele primăriei și unele animozități cu Consiliul General l-au determinat pe Nicușor Dan să-și asume o candidatură la alegerile prezidențiale. Asta după ce, în repetate rânduri, a spus că nu își dorește să candideze la funcția supremă din statul român. „Eu am primit un mandat pentru 4 ani de administrare a Bucureştiului şi asta e toată preocuparea mea. (…) Nu, nu, nu. Adică am un mandat, m-am pregătit pentru asta, am o continuitate, nu”, a declarat atunci Nicușor Dan.
Manevra, pe cât de simplă, pe atât de cinică, se bazează pe un articol din Codul Administrativ care prevede că, ”în caz de vacanţă a funcţiei de primar, în caz de suspendare din funcţie a acestuia, precum şi în situaţiile de imposibilitate de exercitare a mandatului, atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezentul cod sunt exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei.”
În traducere liberă, cu Nicușor Dan mutat la Cotroceni, Stelian Bujduveanu a fost desemnat să conducă Primăria Municipiului București, cu toate problemele ei, până la organizarea viitoarelor alegeri.
Surse politice susțin că organizația municipală și organizațiile de sector ale social-democraților l-ar fi votat pe Nicușor Dan nu din dragoste pentru el, ci pentru a netezi calea unei viitoare candidaturi din partea Partidului Social Democrat, uitând că Guvernul Ciolacu a schimbat algoritmul de alocare a banilor pentru București. ”Când și-au adus aminte, au făcut un pas în spate și l-au lăsat pe Stelian Bujduveanu să se ocupe de primărie,” au declarat sursele consultate de ”Oficiul de știri”.
Moștenirea lui Nicușor Dan la Primăria Municipiului București
În patru ani și șapte luni, Nicușor Dan nu a reușit să livreze rezultate pe măsura așteptărilor bucureștenilor și a problemelor cronice ale orașului. Asta însă într-un context dificil: preluarea mandatului cu datorii de 3 miliarde lei la Primăria Capitalei și un Guvern care a redus în mod constant bugetul PMB în favoarea județului Ilfov și a primăriilor de sector.
Au lipsit investițiile majore și reformele structurale la nivelul Primăriei Capitalei, inclusiv măsuri de reglementare care ar fi putut aduce un minim de ordine în haosul urban: parcarea pe trotuar, întreținerea spațiilor verzi și publicitatea stradală.
Din cauza lipsei de experiență în domeniul administrației publice, dar și din cauza momentelor cordiale din relația cu Consiliul General al Municipiului București, deciziile administrative au fost adesea întârziate semnificativ.
Printre promisiunile rămase nerealizate se numără proiectele Prelungirea Ghencea, trenul metropolitan, Parcul Herăstrău, consolidarea clădirilor cu risc seismic, Patinoarul Flamaropol, extinderea rețelei de piste pentru biciclete, implementarea unui sistem inteligent de management al traficului, Parcul Verdi și reglementarea teraselor din Herăstrău.
În ultimii ani, bugetul Capitalei a fost unul de supraviețuire, într-un context în care Guvernul a redus în mod constant bugetul pentru Primăria Capitalei, direcționând fonduri către județul Ilfov și către primăriile de sector. Resursele disponibile pentru investiții au fost astfel reduse considerabil. Cu toate astea, administrația locală ar fi putut rediscuta politica de subvenționare a termoficării și transportului public – capitole ce consumă aproape jumătate din buget.
Tragediile s-au ținut lanț în timpul ”domniei” lui Nicușor Dan în fruntea Primăriei Municipiului București. Lipsa măsurilor care trebuiau luate în mandatul de primar al actualului președinte au condus și la tragedii recente, precum cea de pe Șoseaua Berceni sau explozia unui bloc din Cartierul Rahova.
Nicușor Dan, impostorul moral limitat de Constituție
Într-un articol publicat în plină campanie electorală, Ioana Ene Dogioiu a creionat un portet al candidatului Nicușor Dan, pe care l-a acuzat de misecuvenism, aroganță și ipocrizie.
Fosta jurnalistă a făcut și o analiză a atribuțiilor constituționale ale președintelui României, de unde se poate deduce că funcția supremă în stat i s-a potrivit ca o mănușă lui Nicușor Dan. ”După patru ani și șapte luni într-o funcție ce nu de puține ori l-a depășit prin multitudinea și complexitatea atribuțiilor, Nicușor Dan s-a refugiat la Cotroceni, unde prea multe nu are de făcut”, au declarat sursele consultate de ”Oficiul de știri” din Primăria Municipiului București.
”Fosta consilieră prezidențială a lui Traian Băsescu, Adriana Săftoiu, aflată ani de zile în primul cerc de la Cotroceni, a afirmat deschis la Europa FM că puterea funcției prezidențiale este supraevaluată în România. O afirmație pe deplin susținută de prevederile constituționale.
Constituția în vigoare a României a fost elaborată imediat după căderea lui Ceaușescu și “părinții” ei au fost obligați să facă o medie între trauma extrem de recentă a dictatorului, adică a concentrării puterii într-o singură mână, și faptul că personajul central al tranziției era președintele Iliescu, care nu putea fi lăsat într-o poziție decorativă.
Așa s-a ajuns la un sistem de partajare destul de complicat, pe alocuri insuficient detaliat (dar nici toate inepțiile politicii contemporane nu puteau fi anticipate, e drept), de republică semiprezidențială atenuată comparativ cu Franța.
Între timp, în războaiele politice succesive, o Curte Constituțională devenită stat în stat a tuns atribuțiile constituționale ale președintelui. În plus, logica arhitecturii constituționale, mai ales a partajării puterii executive între președinte și premier, care erau rezultați (direct, respectiv indirect) din alegeri concomitente, a fost distrusă de majorarea mandatului prezidențial la 5 ani.
Care sunt puterile reale ale unui președinte al României?
Formularea din art 80 al Constituției este generică: ”1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Dincolo de ea:
- Președintele prezidează CSAT, dar deciziile acestui organism sunt consensuale.
- Desemnează premierul, dar Parlamentul i-l poate respinge. Și, odată învestit în funcție, premierul nu mai poate fi demis de președinte.
- Președintele poate dizolva Parlamentul, dar numai dacă acesta îi respinge două propuneri succesive de premier în 60 de zile, o continuitate pe care Parlamentul o poate oricând întrerupe prin învestirea unui premier care să fie apoi trântit prin moțiune sau sabotat la fiecare mișcare.
- Președintele poate fi suspendat de Parlament timp de o lună, până la referendumul de demitere, timp în care un președinte interimar preia imensa majoritate a atribuțiilor, inclusiv cele mai importante.
- Președintele propune șefii SRI și SIE, dar ei trebuie votați de Parlament. Numește prim-adjunctul și adjuncții directorului SRI, dar la propunerea acestuia. Numește directorul SPP, dar la propunerea consensuală a CSAT.
- Președintele poate convoca referendum, dar, după cum am văzut, obligativitatea efectelor acestora se rezumă la faptul că nu se poate legifera împotriva rezultatelor validate.
- Președintele numește prin decret miniștri, dar numai la propunerea premierului și, potrivit CCR, poate refuza, motivat, o singură propunere. Revocă miniștri, fără a putea, tot potrivit CCR, să refuze semnarea decretului de revocare, dacă solicitarea premierului întrunește condițiile de legalitate.
- Președintele numește procurorii șefi, dar la propunerea ministrului Justiției. Și a fost obligat de CCR să semneze revocarea unui procuror șef DNA cerută de ministrul Justiției.
- Singurele atribuții exclusive și practic neîngrădite ale președintelui țin de politica externă, numirea ambasadorilor, acordarea decorațiilor.
Nu are nicio atribuție directă legată de economie, educație, sănătate, în general de viață de de zi cu zi a oamenilor. Le poate exercita doar prin intermediul unui premier partener. Singurul căruia i-a ieșit pe termen lung a fost Ion Iliescu și doar cu premierul Văcăroiu.
Puterea reala a președintelui vine așadar din mentalitatea poporului care are nevoie de un vodă la care să se raporteze, pozitiv sau negativ, din sentimentul poporului că trebuie să aibă o legătură directă cu vodă, și depinde de două aspecte:
1. Măsura în care președintele reușește să controleze o forță politică cu care să facă majorități și să guverneze efectiv. Este motivul pentru care un autentic președinte independent, atât de dorit acum de popor, nu are nicio șansă să exercite un mandat de succes.
2. Măsura în care este dispus să joace la limita Constituției sau dincolo de ea.
Acest mix definește ceea ce românii numesc președintele jucător. Traian Băsescu a fost jucător asumat, la vedere, cu adversari grei. Iohannis a fost jucător pervers, prin anihilarea pas cu pas a oricărui adversar și potențial adversar de calibru.
Klaus Iohannis a fost și beneficiarul celor 10 ani de mandat Băsescu, care a setat cel mai apăsat acest model de președinte.” (Puterea președintelui și iluzia independentului, 4 iul. 2024)
”Un președinte ”vândut” electoratului ca independent ori este inutil, ori este mincinos. De ce?
În sistemul nostru politic, de republică semiprezidențială cu atribuții limitate ale președintelui, acesta poate face mult rău de unul singur, mai ales în politica externă sau prin tot felul de bețe băgate prin garduri și în roți.
Dar bine poate face numai dacă are pârghia esențială a unui partid parlamentar puternic care să îl asume, pe care să îl asume și care, într-o coaliție măcar funcțională, să îi pună în aplicare proiectele.
Am dezvoltat repetat atribuțiile președintelui și analiza arată că numărul celor exclusive este foarte mic. În rest, nici măcar șefii serviciilor nu îi numește, ci îi propune Parlamentului, unde majoritatea îi acceptă sau îi respinge.
Deci un președinte fără partid este extrem de ușor de driblat și, inevitabil, majoritatea de care este independent îl va pune în geam la Cotroceni să medieze între pisici și cintezoi. Că nu s-a întâmplat așa până acum este consecința faptului că până acum nu am avut un independent la Cotroceni.
Cel mai aproape de acest statut a fost Emil Constantinescu, cu efectul limitării la un mandat și acela chinuit politic.” (Două mari capcane: independentul și antisistemul. Electoratul care se cere mințit, 24 mart. 2025)
