Gândită parcă să ajute la exterminarea pensionarilor din România, plafonarea medicamentelor la 330 RON lunar este o nouă lovitură sub centură dată pensionarilor, și așa năpăstuiți de creșterea exponențială a taxelor și a impozitelor pe proprietăți, de scumpirea alimentelor, și care vor fi obligați să suporte o inflație galopantă ce va veni din septembrie.
Guvernul Bolojan reduce plafonul medicamentelor compensate, lovind crunt bolnavii cronici și pensionarii acolo unde îi doare mai tare; la sănătate.
În acest moment sunt pensionari, mai ales cei cu pensii mici, care cheltuiesc aproape în totalitate pensia pe pastilele atât de necesare vieții. Dacă mai punem la socoteală și faptul că serviciile medicale au ajuns la un nivel de degradare greu de închipuit, începem să avem o imagine, începe să se limpezească scopul final al politicii sociale a guvernului Bolojan: scăderea speranței de viață sau, cu alte cuvinte, exterminarea tacită a bătrânilor din România. Sună sinistru, dar așa e.
Iată care sunt noile prevederi referitoare la compensarea medicamentelor:
a) Medicamente pentru sublistele A, B şi D – o prescripţie/mai multe prescripţii lunar, care să nu depăşească cumulativ 7 medicamente diferite pe toate prescripţiile aferente unei luni. Valoarea totală a medicamentelor din sublista B, calculată la nivelul preţului de referinţă, este de până la 330 lei pe lună;
b) În situaţia în care, într-o lună, se prescrie un medicament din sublista B notat cu #, cu o valoare maximă a tratamentului pe o lună, calculată la nivelul preţului de referinţă, mai mare de 330 lei, nu se mai prescriu în luna respectivă şi alte medicamente din sublista B;
c) Pentru pensionarii cu venituri din pensii şi indemnizaţie socială pentru pensionari de până la 900 lei/lună inclusiv, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri, nu sunt aplicabile reglementările de la lit. a) şi b); aceştia pot beneficia de o prescripţie/mai multe prescripţii lunar, care să nu depăşească, cumulativ, 7 medicamente din sublistele A, B şi D; în această situaţie, pentru maximum 3 medicamente din sublista B, a cărei contravaloare la nivelul preţului de referinţă este de până la 330 lei pe lună/prescripţie, se întocmeşte o singură prescripţie distinctă cu compensare 90% din preţul de referinţă.
Hai să luăm puțin la puricat această listă. La punctul b) se spune că, dacă se prescrie un medicament mai scump, care depășește plafonul de 330 RON, nu se mai prescriu și alte medicamente compensate, chiar dacă acestea sunt mai mult decât necesare pentru tratament, sau se prescriu pe rețetă separată, sau asiguratul este obligat să le plătească.
Cu alte cuvinte, statul nu decontează decât în limita a 330 RON, și asta după ce a crescut TVA-ul la medicamente de la 9% la 11%. Și asta după ce vom asista la o inflație care va eroda valoarea plafonului.
Practic, vor exista pensionari care nu vor avea din ce să trăiască, pentru că toți banii se vor duce pe medicamente.
Prevederea este de un cinism incalificabil și are drept scop reducerea la minimum a tratamentelor scumpe și abandonarea bolnavilor, lăsându-i fără medicamente ce depășesc veniturile lor. Cu alte cuvinte, dacă ai bani, trăiești. Dacă nu, drumul către cimitir îți este asigurat.
Într-un articol pe care îl voi scrie săptămâna asta o să vedeți cam care este scopul final al acestei politici inumane a guvernului Bolojan și cum se înscrie ea pe linia europeană de optimizare a vieții pensionarilor, care, așa cum declara Christine Lagarde pe vremea când era șefa Fondului Monetar Internațional zicea direct:
„Christine Lagarde, directorul marelui FMI, a făcut o declarație care nu este de natură să ne liniștească. Ea a spus că -bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva. – Nu știu de ce, dar sună a eutanasiere.”
Am citat din Ziarul Național de la acea vreme.
Cu asemenea mentalitate, este foarte clar că se urmărește exterminarea lentă a populației îmbătrânite, care consumă în loc să producă, în cel mai pur spirit de „ajutorare umană”. Iar guvernul Bolojan nu face decât să pună în aplicare ideea enunțată cu cinism de actuala președintă a Băncii Centrale Europene în primavara anului 2018. Bomboana pe colivă o pune însă economistul FMI José Viñals care vorbește despre „riscul de longevitate”: „Dacă longevitatea creste cu trei ani peste ceea ce este prevazut, pana in 2050, costul îmbătrânirii – care deja este enorm pentru Guverne, întreprinderi, societăți de asigurări și particulari – va creste cu 50% in economiile avansate luând ca referință PIB-ul din 2010. Pentru țările emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. În termeni absoluți, costul prevăzut va crește cu zeci de miliarde de dolari la scară globală. Acest lucru pune în pericol viabilitatea finanțelor publice prin declanșarea nivelurilor datoriei publice într-o proporție similar „Ai înțeles acum de ce trebuie să murim când vor ei?
Hakuna Matata!
