Pentru unii mumă, pentru alții, ciumă. Așa caracterizează militarii și polițiștii dubla măsură a CCR favorabilă pentru magistrați și trecută cu vederea în cazul drepturilor solicitate de ei. Întrebarea pe care o pun: De ce a amânat Curtea Constituțională pronunțarea în cazul OUG 59/2017, dacă știa că lipsește avizul consultativ al Consiliului Legislativ?
O lecție amară de la CCR despre selecția dreptății
Curtea Constituțională a României (CCR) a oferit, din nou, o demonstrație de tratament dublu între categorii profesionale. Când este vorba de magistrați, o simplă lipsă de aviz consultativ devine motiv de neconstituționalitate. Când e vorba de polițiștii și militarii în rezervă, aceeași problemă este trecută cu vederea, chiar dacă încalcă direct Constituția. Diferența de tratament nu este doar juridică, este una de atitudine și de respect față de legea fundamentală.
CCR a blocat legea pensiilor magistraților pe lipsa unui aviz consultativ
Pe 20 octombrie 2025, CCR a declarat neconstituțională legea pensiilor de serviciu pentru magistrați și a admis sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Decizia (5 voturi „pentru”, 4 „împotrivă”) a fost motivată exclusiv prin vicii procedurale, nu de conținutul legii. Motivul central: lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru forma finală a proiectului. Deși Guvernul ceruse avizul, nu a așteptat cele 30 de zile prevăzute pentru emiterea lui. CCR a considerat că acest fapt afectează: principiul separației puterilor în stat, independența justiției și statutul constituțional al magistraților. Pe scurt: lipsa unui aviz legal, dar consultativ, a fost suficientă pentru a bloca o lege întreagă.
Pentru militarii și polițiștii în rezervă, lipsă de aviz, dar tot „constituțională”
Când vine vorba despre OUG 59/2017, care a modificat regimul pensiilor militare și al polițiștilor, CCR a aplicat un alt standard. Deși Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ – așa cum cere art. 79 din Constituție, Curtea a considerat că actul este valabil. Și mai grav: avizul a fost cerut după adoptarea ordonanței, într-o manevră formală, fără valoare juridică reală. Totuși, CCR a respins toate sesizările (Deciziile 723/2023, 89/2024, 138/2024, 177/2024), argumentând că lipsa avizului nu are relevanță constituțională. Astfel, în opinia CCR, pentru militarii și polițiștii în rezervă, lipsă de aviz este tot „constituțională”.
Întrebare-cheie: de ce a amânat CCR decizia, dacă știa că lipsește avizul?
Înaintea deciziilor definitive, Curtea Constituțională a amânat de cel puțin două ori pronunțarea în cauzele privind OUG 59/2017, pentru polițiștii și militarii în rezervă. Motivul oficial: „necesitatea aprofundării analizei”. Dar analiza asupra a ce, mai exact? CCR avea la dosar toate actele oficiale: se știa că avizul Consiliului Legislativ nu fusese solicitat înainte de adoptare, ci ulterior, „în bătaie de joc”, așa cum precizează Emil Păscuț, președinte de onoare – Sindicatul polițiștilor din Romania (SPR) „Diamantul”. Deci, lipsa acestui aviz era un fapt juridic clar, nu o chestiune de interpretare.
De ce, atunci, CCR a amânat două termene de pronunțare? Pentru a găsi o justificare de evitare a conflictului direct cu Guvernul? Pentru a calibra o decizie politică sub masca unei rațiuni juridice? Sau pentru a pregăti o soluție „echilibrată” – una care să nu dea câștig de cauză nici militarilor, nici principiului constituțional?
Întrebarea rămâne, și este esențială: Cum poate fi o ordonanță de urgență „constituțională” dacă nu respectă chiar un articol al Constituției?
Aviz legal vs. aviz constituțional, paradoxul românesc
Cazul devine absurd când sunt comparate temeiurile juridice:
în cazul magistraților, avizul CSM este prevăzut doar de o lege ordinară (Legea nr. 205/2022);
în cazul polițiștilor și militarilor, avizul Consiliului Legislativ este impus direct de Constituție (art. 79 alin. 1).
Și totuși, CCR a ales să considere lipsa avizului inferior (al CSM) o problemă gravă, dar a tratat lipsa avizului superior (al Consiliului Legislativ) ca un detaliu procedural fără consecințe. Pe scurt: o lege ordinară a învins Constituția, cu girul Curții Constituționale, susțin polițiștii și militarii în rezervă.
Deciziile 723/2023 și 89/2024, o redefinire a controlului constituțional
În deciziile din 2023–2024, CCR a stabilit că:
„Invocarea art. 79 alin. (1) din Constituţie este admisibilă numai dacă se demonstrează existenţa unei relaţii directe între afectarea drepturilor fundamentale şi nesolicitarea avizului consultativ.”.
Cu alte cuvinte, textul constituțional nu se mai aplică de la sine, ci doar dacă reclamantul dovedește că a suferit o vătămare directă. Astfel, Curtea Constituțională a României a transformat un obligatoriu constituțional într-o opțiune interpretabilă.
Constituția, aplicată selectiv
CCR a transmis, implicit, un mesaj periculos: Constituția nu se aplică tuturor în mod egal. Pentru magistrați, orice lipsă procedurală este o atingere la independență. Pentru polițiștii și militarii în rezervă, aceleași vicii sunt „insuficiente” pentru a atrage neconstituționalitatea. O dublă măsură care subminează principiul de bază al statului de drept: egalitatea în fața legii. Mai grav, compromite încrederea publică în rolul CCR ca gardian imparțial al Constituției.
Constituția, instrument de putere sau garanție de dreptate?
Cazul OUG 59/2017 arată limpede că nu toți cei care apără Constituția sunt apărați de ea în mod egal. CCR a preferat să închidă ochii la o încălcare directă a articolului 79, dar să sancționeze dur un articol inferior, dintr-o lege ordinară, atunci când a fost vorba despre magistrați.
Dacă CCR știa că Guvernul nu a avut avizul consultativ, de ce a amânat de două ori pronunțarea?
Rămâne întrebarea care definește esența acestei analize: Dacă CCR știa că Guvernul nu a avut avizul consultativ pentru OUG 59/2017, de ce a amânat de două ori pronunțarea? Ce a fost nevoie să se „reanalizeze”? Constituția – sau consecințele politice ale aplicării ei?. Sunt semne de întrebare lansate de polițiștii și militarii afectați de această dublă măsură a CCR.
