După ce Guvernul Bolojan a decis eliminarea Spitalului Colțea din București de pe lista unităților strategice, mai mulți medici au reacționat în spațiul public. Printre aceștia și Dr. Draga-Maria Mandi, care a postat pe Facebook o pledoarie nu doar pentru un spital, ci pentru un simbol al medicinei românești care riscă să fie degradat.
Dr. Draga-Maria Mandi, mesaj după ce Spitalul Colțea a fost scos de pe lista strategică
Într-un mesaj postat pe Facebook și șters câteva ore mai târziu, Dr. Draga-Maria Mandi punctează că Spitalul Colțea nu este doar o clădire istorică în centrul Bucureștiului, ci un mecanism vital de salvare a vieților, a cărui știrbire funcțională va fi plătită, în final, cu timpul și viața pacienților. Miezul dureros al mesajului este experiența sa dublă: de medic și de aparținător al unui pacient oncologic, tratat la Spitalul Colțea.
Dr. Mandi avertizează că reducerea bugetului nu îi va afecta pe medici (care pot pleca oricând în privat), ci pe pacienți, prin amânarea tratamentelor (vitală în oncologie), lipsa medicamentelor și a aparaturii funcționale, reducerea numărului de paturi.
„Aș vrea, în primul rând, să mă prezint!
Sunt medic specialist în cadrul Clinicii de Chirurgie Colțea. Doctor în Științe Medicale. Am parcurs un program de pregătire postuniversitară la Universitatea din Edinburgh (bursă), multiple cursuri de pregătire chirurgicală în centre de excelență din Europa ca IRCAD Strasbourg, Amsterdam Skills Center, Spitalul Virgen Macarena din Sevilla, dar și la McMaster University Canada și Harvard, SUA. Peste două săptămâni voi merge la Institutul Gustave Roussy, Paris”, își începe Dr. Draga-Maria Mandi postarea pe Facebook.
„Sunt implicată activ în diverse societăți chirurgicale naționale, europene și americane, din boardurile cărora fac sau am făcut parte si am publicat ca autor sau co-autor in jur de 20 de articole medicale, având un H-index de 7.
În cadrul activității chirurgicale desfășurate în jumătatea de normă pe care o ocup la spital, în cel de-al doilea an de când sunt angajată, am realizat peste 120 de spitalizări continue.
În cadrul activității chirurgicale desfășurate în jumătatea de normă pe care o ocup la spital, în cel de-al doilea an de când sunt angajată, am realizat peste 120 de spitalizări continue, cu un ICM de peste 3,6 – peste media națională, și peste 200 foi de spitalizare de zi, cu un ICM de peste 3,6 – peste media națională, și peste 200 foi de spitalizare de zi.
Spun toate astea nu ca să mă laud. Spun toate astea ca să înțelegeți că nu sunt o voce izolată, că nu vorbesc din frustrare, și că am văzut destule spitale din lumea asta ca să știu ce avem și ce putem pierde. Iar eu sunt doar un grăunte în ceea ce privește numărul de pacienți tratați și calificări sau competențe deținute, drept pentru care vă invit să îi căutați pe internet pe colegii mei din cadrul Centrului de Excelență în Chirurgie Colorectală și Mamară “Prof Dr N.Angelescu”, Colțea începând cu Șeful Secției și Șeful Clinicii.
„Foarte periculos și dezamăgitor ce se întâmplă”
Am asistat la conferința de presă unde au vorbit atât Directorul spitalului nostru, cât și șefii de secție. Mi s-au părut reacții sincere. Îngrijorătoare. Toate centrate pe îngrijirea pacientului, odată cu declasificarea spitalului. Toate punctuale, fluente și pertinente.
Ca să zic asa, mi s-a părut echivalentul unei celule de criză medicală deoarece mie mi se pare foarte periculos și dezamăgitor ce se întâmplă. Dar, probabil, e și naivitatea vârstei mele.
La fel de mâhnitor, a fost și faptul că acea conferință de presă nu și-a deservit scopul. Nu am văzut nicio știre care să conțină măcar 1% din ce au vrut să exprime oamenii care au vorbit. Și aș vrea și eu să întreb DE CE? De ce nu e pe tot internetul ca reprezentanții unui spital întreg își exprimă îngrijorarea PENTRU PACIENȚI?
(Înainte de a continua vreau să precizez că în această postare nu fac politică și, totodată, că nu cunosc colegi din spital care să fie implicați activ în politică)
Și mai vreau să spun explicit ce ar fi trebuit citit printre rânduri în declarațiile șefilor de secție: nu are legătură cu o potențială scădere a bugetului pentru salariile medicilor. Acolo, rezolvarea va fi una foarte simplă, mai ales dacă se face un pic de research pentru a se vedea calificările și competența multor dintre medicii spitalului: după programul normal de lucru, vor face performanță în cadrul mediului privat. Deci nu despre noi e vorba.
„Sunt aparținătorul unui pacient oncologic tratat impecabil de Secția de Oncologie Colțea”
CE TREABĂ AM EU SĂ VORBESC? În primul rând, fac parte din colectivul acestui spital, iar acest spital reprezintă o mare parte din identitatea mea.
În al doilea rând, și aici o să vă rog să aveți răbdare cu mine, sunt aparținătorul unui pacient oncologic tratat impecabil de Secția de Oncologie Colțea, cărora nu am cuvinte (la propriu) să le mulțumesc, acum și pentru totdeauna. Context în care aș vrea sa vă povestesc cum anul trecut, am avut parte de o situație pe care nu o voi uita niciodată.
Am fost contactată de firma producătoare a imunoterapicului pe care îl primește părintele meu pentru a-mi preciza că nu poate face livrarea în farmacia de unde ridicam de obicei medicamentul.
De ce? Statul nu a mai plătit facturile către farmacii. Așa că, normal, ele au oprit comenzile. Situația s-a terminat cu bine. M-am agitat și am găsit o farmacie dispusă să primească comanda (N.B: un flacon costă 175 de milioane de lei vechi și trebuie administrat la fiecare 21 de zile si este decontat integral de catre stat). Însă, pentru prima dată în viața mea, am simțit FRICĂ în legătură cu tratamentul oncologic, in special a lipsei lui.
Și acum întreb- retoric, dar cu inima strânsă: Ce se întâmplă cu pacienții oncologici și onco-hematologici dacă va scădea bugetul Spitalului Colțea?
Să vă spun eu ce cred ca se întâmplă într-o situație ca asta: Se întâmplă că tratamentele se amână. Și în oncologie, fiecare zi contează. Fiecare săptămână de întârziere poate însemna diferența dintre un stadiu tratabil și unul care nu mai este.
Se întâmplă că medicamentele nu mai vin la timp. Sau nu mai vin deloc. Se întâmplă că numarul de paturi se reduce. Se întâmplă că aparatura nu se mai repară, nu se mai înlocuiește. Se întâmplă că medicii pleacă.
„Dacă ai cancer nu înseamnă că nu poți face și o apendicită, o pneumonie sau un infarct”
Se întâmplă că asistenții pleacă. Iar calitatea actului medical scade, sau de ce nu, dispare complet.
Apropo, pana nu uit, din perspectiva unui om care face gărzi: se întâmplă frecvent ca pacienți care sunt în evidență la Colțea cu o boală oncologică și care dezvoltă altă afecțiune (de cele mai multe ori acută) sunt redirecționați de alte spitale (de urgență de cele mai multe ori) înapoi la noi, de multe ori prin mijloace proprii.
Pentru că, să știți, ca dacă ai cancer nu înseamnă că nu poți face și o apendicită, o pneumonie sau un infarct. Și atunci vă întreb, ce vom facem cu acești pacienti?
Nu mai vorbesc de pacienții colegilor de la ORL din gardă – aș scrie un roman, și nu cred că este rolul meu, ca terță parte.
În al treilea rând pe lista motivelor pentru care nu pot să tac: relația mea cu acest spital este una foarte personală, motiv pentru care am dezvoltat o adevărată pasiune pentru istoria lui. Cei din jurul meu știu: cumpăr cărți despre Colțea sau din Colțea de pe unde apuc – de la licitații de pe Artmark până pe OLX, ba chiar și din străinătate, de unde am reușit să obțin o ediție princeps a lui Thoma Ionescu.
Tot din cadrul acestei pasiuni a ieșit dorința de a digitaliza munca Profesorului Angelescu- atât arhiva cu negative din cazuri clinice, cât și manuscrisele pe care le-am găsit aruncate pe te miri unde prin secție. Despre Profesorul Angelescu pot spune multe, dar îmi e rușine față de cei care l-au cunoscut, pentru că ei pot spune și mai multe.
Însă vă spun atât:
Printre multele documente riguros păstrate, există un dosar întreg cu scrisori și cereri scrise de catre Profesor catre oriunde a putut: minister, președinte, primării. Scrise de mână. Cu multiple date, semn că au fost trimise de mai multe ori.
Contextul: voiau să reloce Spitalul Colțea definitiv, iar Profesorul se opunea vehement, așa că scria obsesiv tuturor entităților superioare implicate. (Nu o să intru în amănunte- probabil că cei mari știu despre ce vorbesc aici, pentru ca este din istoria relativ recentă a spitalului)
Acum… Putea Profesorul să nu zică nimic? Putea. Până la urmă, bănuiesc că ar fi continuat să fie șeful Clinicii, indiferent de adresa spitalului. Însă eu cred cu toată ființa mea că în situații de genul aceleia, și chiar a acesteia:
„TĂCEREA FACE NECINSTE LOCULUI UNDE AVEM ONOAREA SĂ LUCRĂM”
Și acum, deși știu că nu multă lume va avea răbdare să citească tot, aș vrea să vă spun câteva lucruri care s-au întâmplat pentru prima dată la Colțea.
Nu știu dacă le regăsiți pe internet, dar sunt mai mult decât bucuroasă să prezint sursele istorice:
1704 — Prima farmacie de spital din România 1847 — Prima anestezie generală cu eter
1704 — Prima farmacie de spital din România
1847 — Prima anestezie generală cu eter, pe mască
1855-1860 — Primele aparate gipsate
1873 — Prima anestezie cu cocaină; prima cateterizare arterială
1881 — Prima splenectomie din România
1883 — Se introduce termometrizarea pacienților
1896 — Prima Clinică ORL; se construiește primul aparat Roentgen și se fac primele radiografii
1897 — Se înființează un centru de radioterapie și un laborator de radiologie conduse de Dimitrie Gerota; se realizează un nou procedeu pentru operația de cheiloschizis — PRIORITATE MONDIALĂ
1898 — Prima histerectomie totală
1901 — Primul dispensar antituberculos
1904 — Primul serviciu de urologie (devine secție în 1911)
1905 — Introducerea rahianesteziei cu stovaină, pe care Thoma Ionescu o urcă până în regiunea cervicală — PREMIERĂ MONDIALĂ
1911 — Iritotomia cu extracția cataractei senile — PRIORITATE MONDIALĂ
1915 — Prima prostatectomie
1927 — Diagnosticul citologic al cancerului de col uterin (Babeș îl publică în 1943)
1928 — Primul centru oncologic cu 12 paturi pentru tratament cu raze Roentgen și radium (Prof. Amza Jianu)
1934 — Transplant de maseter în paralizia facială (procedeu Lexer-Jianu) — PRIORITATE MONDIALĂ; primul compartiment antidiabetic
1953 — Primele cateterisme cardiace la copil și adult
1958 — Prima secție ATI
1959 — Primele rezecții hepatice reglate (Prof. Hortolomei)
Tot aici au luat naștere următoarele societăți medicale:
1898 — Societatea de Chirurgie din București
1907 — Societatea Română de ORL
1908 — Societatea Română de Urologie
1920 — Societatea de Obstetrică și Ginecologie din București
1947 — Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie; Societatea Română de Cardiologie„, a încheiat Dr. Draga Maria Mandi.
