Ziua Veteranilor de Război este marcată în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranității, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.
Titlul de ”veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată în ziua de 29 aprilie 1902.
La Monumentul Eroilor Patriei de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” s-a ţinut astăzi o ceremonie militară şi religioasă. Oficialităţi şi reprezentanţi ai Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului au depus coroane de flori.
Participanţii la ceremonie au purtat în piept celebrul bujor roşu. Bujorul românesc a fost ales ca simbol al recunoştinţei şi respectului pentru veteranii de război şi ai teatrelor de operaţii.
Astăzi, în toate garnizoanele din ţară au avut loc ceremonii militare şi religioase de depuneri de coroane şi jerbe de flori la monumentele dedicate eroilor din cel de-Al Doilea Război Mondial, adunări solemne ale asociaţiilor de veterani de război, spectacole şi expoziţii cu tematică adecvată, activităţi de îngrijire a monumentelor şi a cimitirelor eroilor.
În prezent, mai sunt în viaţă 699 de veterani de război, 16.428 văduve ale veteranilor de război și 15 văduve ale căror soți au decedat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
După Revoluţia din decembrie 1989, drepturile veteranilor de război sunt reprezentate de Asociația Națională a Veteranilor de Război, membră a Federaţiei Mondiale a Vechilor Combatanţi, cu sediul la Paris, potrivit veterani-ww2.ro.. Ziua Veteranilor de Război, marcată în fiecare an în 29 aprilie, a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/2007.
Ziua Veteranilor de Război: Cum s-a promulgat decretul
În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (aproximativ 92.000 de militari decedaţi).
La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru Războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58.700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”.
Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea la articolul 2,: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”Veteran de război”.
Prin acest decret, participanţilor la Războiul de Independenţă declaraţi veterani li s-a asigurat, pe lângă acest binemeritat şi onorant statut, mijloace pentru un trai decent şi înlesniri pe măsura curajului și a sacrificiilor probate pe câmpul de luptă.
Ziua Veteranilor de Război: Biruinţa finală
În 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, Regele Ferdinand I a mobilizat 11% din populaţia ţării, adică 883.601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335.000 morţi şi dispăruţi, a 75.491 invalizi şi a 650.000 morţi din rândul populaţiei civile.
Regele Ferdinand a desenat personal şi apoi a instituit cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, pentru a răsplăti eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ.
După Primul Război Mondial (1916-1918), s-a instituit titlul de ”veteran de război” prin diferite legi, participanţilor la campanii şi urmaşilor lor fiindu-le acordate diferite drepturi şi avantaje reparatorii. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945.
