La 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume este marcată Ziua Universală a Iei. Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia românească, a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine.
Comunitatea a dorit ca bluza tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume. Chiar denumirea comunităţii, reprezintă de fapt titlul unui tablou realizat de pictorul francez Henri Matisse care realiza o imortalizare a iei româneşti – „La blouse roumaine”, 1940 – creaţia fiind expusă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.
Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii. Povestea iei tradiționale românești este lungă și culminează cu scandalul menționat și de media internațională la începutul lunii iunie 2024. Este vorba despre faptul că, La Blouse Roumaine a observat mai multe piese, dintr-o recentă colecție Louis Vuitton, care seamănă izbitor cu ia întâlnită în portul tradițional din Mărginimea Sibiului.
Pe 24 iunie 2024 se împlinesc doi ani de când Parlamentul României, la inițiativa membrilor Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, a adoptat proiectul de lege privind instituirea Zilei Naționale a Iei, reafirmând importanța acestui element național și cultural de neprețuit.
Ziua Universală a Iei. Ia românească: „Fiecare cusătură poartă în sine o poveste”
„În această zi specială, transmitem gânduri de recunoștință și admirație pentru munca celor care, prin dragostea și dedicarea lor, mențin vie tradiția și frumusețea cămășii cu altiță. Recunoscută și protejată în cadrul Patrimoniului Imaterial UNESCO, cămașa cu altiță, este un element unic în coroana meșteșugurilor tradiționale românești. Prin includerea în prestigiosul registru internațional, cămașa cu altiță a devenit nu doar o emblemă a rafinamentului artistic, ci și un veritabil ambasador al diversității culturale și al bogăției patrimoniului nostru național.
„Împreună, să celebrăm și să protejăm această parte inestimabilă a culturii noastre naționale, astfel încât să rămână o sursă de inspirație și mândrie pentru generațiile viitoare”, spune președintele Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, deputat Ana-Maria Cătăuță.
“Totodată, fac un apel la păstrarea acestei tradiții vii și nealterate și la purtarea iei cu mândrie, pentru a continua să ducem mai departe povestea și identitatea neamului nostru. Această sărbătoare nu trebuie să se rezume la o singură zi pe an; ia este o amprentă permanentă în sufletele noastre și o celebrare a valorilor care ne definesc ca popor. Ia, cu simbolurile ei cusute cu pasiune și migală, este o comoară vie care curge prin venele noastre, împletindu-se cu ADN-ul nostru românesc. Fiecare cusătură poartă în sine o poveste, fiecare fir de ață ne conectează cu istoria noastră ancestrală”, a declarat deputatul Ana-Maria Cătăuță.
Ziua Universală a Iei. Ia românească purtată cu mândrie de Regina Maria
Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele şi se pare că apariţia ei trebuie căutată undeva în vremea civilizaţiei Cucuteni.
În secolul al VI-lea apar menţiuni în limba latină în „Glossarium mediae et infimae Latinitatis” al lui Du Cange, privind termenul de camisa – împrumutat de la celţi – alături de alte aspecte despre portul românesc. Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie pentru a nu pierde această tradiţie care ne reprezintă, împreună cu rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea.
Ia – denumire dată la origini exclusiv piesei vestimentare feminine, cămaşă tradiţională românească de sărbătoare – este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, deoarece determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care e obligatoriu să se acorde ca epocă, vârstă, ornamente şi cromatică.
În partea de sud a ţării, iile erau ţesute din borangic, fiind accesorizate cu broderii atât la gât, cât şi cu mărgele la mâneci, iar în zona Moldovei, se confecţionau iile brodate cu “spic”. Însă ca principiu general, ia este de fapt o croială din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât. Din punct de vedere al statutului femeii, atât culorile cât şi motivele broderiei sunt diferite, de la modele cu croială mai modeste şi culori mai temperate pentru femeile căsătorite şi cele în vârstă, până la culori deschise şi modele în culori vii, pentru fetele tinere.
Regina Maria, Principesa Ileana, Principesa Elena, sunt cele care au purtat ia românească cu mândrie. Dintre toate, cea care a transformat ia în stil vestimentar personal a fost Regina Maria.Pentru a-și demonstra iubirea față de poporul căruia îi era regină, și pentru că fusese fascinată de tradițiile populare românești, Regina Maria (1875-1938) a purtat cu mândrie costumul popular românesc.În călătoriile pe care le făcea in țară, suverana apărea îmbrăcată în costume populare din diverse zone.
Ia românească inspiră designerii și vedetele „din afară”
A cucerit vedetele „de afară”, a devenit un „must have”, dar bluza noastră tradiţională – ia, este mai mult decât atât, şi anume, poveste şi istorie. Un obiect vestimentar la moda printre vedetele din România şi nu numai. Emma Stone, Jennifer Garner, Kate Moss, Halle Berry, Kourtney Kardashian şi multe alte celebrităţi au fost cucerite de farmecul bluzei româneşti. Mai mult, celebra cântăreaţă Adele a apărut în Vogue, într-o cămaşă Tom Ford (colecţia de primăvară-vară 2012 a designerului), inspirată din ia noastră.
Nu este prima oară când ia românească inspiră desingerii din străinătate. Una dintre cele mai dragi surse de idei pentru colecţiile remarcabilului creator de modă Yves Saint Laurent l-a constituit portul din satele româneşti. Se spune că atunci când s-a decis să facă o colecţie “românească”, a fost cu totul neaşteptat. Se întâmpla în 1981: maestrul aducea pe scenă manechine de lux, în ii şi fote stilizate, cu părul prins la fel ca în satele noastre. Cu portul românesc de la ţară i-a „făcut cunoştinţă” Matisse, mai precis, o pânză pictată, intitulată simplu: “Ia”.
Inspiraţia unui asemenea „obiect vestimentar” este reprezentată de seria portretelor cu ie românească semnată de pictorul francez Henri Matisse, datorată în bună măsură prieteniei sale cu pictorul român Theodor Pallady. Cunoscută şi sub denumirea „cămaşa cu altiţă” (chenar), ia reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar reinventat de către designerii actuali (internaţionali sau autohtoni), ea fiind simbol, poveste şi istorie.
Acuzații: Louis Vuitton ar fi copiat ia din Mărginimea Sibiului
Un scandal a izbucnit în lumea modei, la începutul lunii iunie a.c. Celebrul brand Louis Vuitton a fost acuzat că a copiat ia din Mărginimea Sibiului, pentru noua sa colecție pe 2024. Asociația „La Blouse Roumaine” este cea care a lansat acuzațiile.
Totul a pornit de la faptul că brandul franțuzesc a inclus în noua sa colecție „LV by the Pool” 2024 o bluză care seamănă izbitor cu o ie tradițională din Mărginimea Sibiului, fără a menționa sursa de inspirație. Asociația „La Blouse Roumaine” a reacționat prompt și a acuzat brandul de lux că a preluat designul tradițional românesc fără permisiune. Asociația a solicitat brandului să elimine bluza și alte articole similare din colecție până la obținerea acordului comunităților din Transilvania, Oltenia și Muntenia.
În plus, a cerut recunoașterea publică a sursei de inspirație pentru a respecta moștenirea culturală românească și au lansat campaia #givecredit – a da recunoaștere. Asociația face apel la toți iubitorii de port românesc de pe rețelele sociale să posteze fotografii cu ia orginală din Mărginime, să folosească acest tag și să menționeze și contul Louis Vuitton. Cerându-i brandului să scoată piesele din colecție până la obținerea acordului din partea comunităților, cu creditarea originii. Mulți utilizatori s-au pus pe treabă și s-au alăturat campaniei #givecredit, inclusiv unele dintre vedete. .
Acesta nu este primul incident de acest fel. În 2017, Christian Dior a fost acuzat că a copiat designul unui cojoc tradițional din Țara Beiușului, județul Bihor, în colecția sa de toamnă. Vesta, vândută la prețul de 35.000 de dolari, nu aducea niciun beneficiu comunității care a creat designul original. Asociația „Țara Beiușului” a semnalat această problemă, iar mesajul „This is Bihor, not Dior” în traducere „Asta-i Bihor, nu Dior” a devenit viral pe rețelele sociale. La fel s-a întâmplat și în cazul brandului Tory Burch. Nici până în momentul de față brandul nu a răspuns criticilor. La Blouse Roumaine a mai identificat o altă piesa incredibil de asemănătoare cu portul românesc din Gorj. Este chiar o copie fidelă a vestei schilărești din Gorj.
Pe site-ul Louis Vuitton, piesa vestimentară care imită ia din Marginimea Sibiului e descrisă ca o bluză „aerisită” inspirată de o „siluetă romantică, cu detalii grafice pentru un look proaspăt și boem. Confecționată din in, cu o croială amplă, mânecile balon și decolteul sunt accentuate cu inserții de dantelă contrastantă. În urma revoltei din spațiul virtual, ministrul Culturii, Raluca Turcan, a declarat că va contacta casa de modă. Ministrul a comentat și că speră ca acest incident să se transforme într-o oportunitate de a face cunoscută ia la nivel internaţional.
The Guardian și Washington Post au preluat de la Associated Press subiectul legat de folosirea fără acord a unui simbol al culturii tradiționale românești protejat UNESCO, și au menționat despre intenția ministrului Culturii din România de a cere brandului de lux recunoașterea influenței iei tradiționale asupra unor articole Louis Vuitton din colecția „LV By the pool”.
Campania „Give Credit”, amintită și de presa internațională, a fost lansată în 2017, cu scopul de a cere brandurilor din industria modei și designului să recunoască comunitățile culturale tradiționale care le servesc ca sursă de inspirație, Louis Vuitton nefiind singura companie de haute-couture ce a copiat simbolurile românești.
Proiectul s-a născut în urma unui incident similar cu o casă de modă din America. Designerul american Tory Burch a fost nevoit să modifice descrierea uneia dintre creațiile sale, după ce mii de oameni s-au înfuriat să afle că o haină prezentată ca fiind inspirată din Africa semăna izbitor cu una tradițional românească. Burch a recunoscut în final că „a omis o referință la un frumos palton românesc care a inspirat una dintre piesele lor”.
„Trebuie să ne protejăm patrimoniul cultural imaterial. Este dreptul nostru cultural să ne exprimăm identitatea prin aceste haine, prin aceste costume tradiționale. Ele fac parte din istoria României”, a declarat fondatoarea „La Blouse Roumaine”, Andreea Diana Tănăsescu jurnaliștilor de la Associated Press.
Ia românească, clasificări în funcţie de zona din care provine
Însă purtarea iei trebuie pusă în acord, în afară de statutul social şi vârsta şi cu tradiţiile şi tipul de eveniment la care este îmbrăcată.
Din punct de vedere al tipurilor de ie, în funcţie de zona din care provine, dinstingem următoarele catgorii, potrivit Rador:
Cămașa cu altiță – cel mai răspândit model, este întâlnit în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Branului şi a Covasnei şi se caracterizează prin existenţa unor câmpuri ornamentale: guler – piept și mâneca cu mai multe zone, denumite altiță (porțiunea de broderie care acoperă umărul), încrețul (o fâșie ornamentală în ton deschis, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile de pe mânecă (care acoperă drept sau oblic în fâșii mâneca) și brețara.
În zona Hunedoarei, a Pădurenilor şi în împrejurimile Aradului, se întâlneşte Cămașa cu tăblie, care aduce eliminarea încrețului și acoperirea mânecii cu un ornament bogat, fără pânză în desfășurare, de la locul de unde începe altița pe umăr până în dreptul încheieturii mâinii
Cămașa cu lăncez este întâlnită în sudul și estul Transilvaniei, în Valea Bistriței, partea nordică a zonei Neamț și în Bucovina şi se caracterizează prin apariția sub gulerul iei a unei fâșii ornamentale, ca un galon, denumit fodore, a cărui încrețitură e acoperită cu un lăncez, identic cu cel de sub guler.
Cămașa cu platcă se întâlnește în Maramureș și Bihor şi prezintă un mod aparte al motivelor ornamentale, ce urmează linia de unire a foilor trupului cu platca. Există cămașa de Oaș, la care predomină culoarea galbenă, și cămașa de Maramureș, la care predomină culoarea verde, ambele având ornamentul de pe umăr din crățele, un fel de fagure.
Ia cu umăr este întâlnită în sudul Transilvaniei, zona Sibiului și Făgărașului şi aduce, în locul altiței, o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraș sau umăr dar şi o fâșie similară în dreptul cotului, care se cheamă „pisti cot”. De asemenea, gulerul iei, denumit obzincă, este cusut cu multă finețe, iar pe mânecă, există brețara.
Ia cu ciocănele sau ia de Săliște, este o degenerare ornamentală și stilistică a iei cu umăr, broderia fiind înlocuită cu panglici negre cusute cu mașina, pe mânecă şi piept, iar ornamentația policromă de pe guler, umăr, fâșia de „pisti cot” și brețara devin monocrome, având culoarea neagră, înviorată de urme de roșu, galben, albastru sau fir de aur.
Cămașa cu chiept sau ciupag prezintă pe întreaga zonă a încrețiturii pieptului o bogată și masivă ornamentație geometrică — broderie pe muchie, iar Cămașa încărcată are pieptul și umerii acoperiți în întregime de broderie, cu bumbac, mătase sau chiar mărgele.
Punctele în care se lucrează broderiile iilor și cămășilor tradiționale românești sunt numeroase, variate și au utilități distincte. Ceea ce deosebeşte cusăturile româneşti de cusăturile de la porturile populare ale vecinilor este alternarea câmpurilor brodate cu cele nebrodate, pentru a obţine un echilibru între diferitele câmpuri. Firele cu care se lucrează broderiile sunt: arniciul, înlocuit treptat cu moulineul, mătasea nerăsucită și ibrişimul, bumbăcelul, cotonul perle, mătasea vegetală, lînica, beteala şi firele aurii sau argintii. Firul de aur şi de argint nu este foarte vechi, iar fluturii sunt mai noi, fiind un material strălucitor care se punea împreună cu mărgelele pentru a separa anumite zone de broderie de altele.
Din punct de vedere al culorilor, cele mai obişnuite sunt roşu, violet, galben ca lămâia, portocaliu, verde, negru, mai rar albastru, alb, brun. Firul era vopsit chiar în gospodăriile din zonele rurale, după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici. Cele mai vechi ii sunt în general de pânză de in sau de cânepă, brodate cu lână sau cu mătase.
Citiți și: Bucharest Fashion Week 2024: Eveniment internațional de modă în România
