Ziua Internațională a Copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului.
În anul 1954 Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi la așa-numita „Ziua copilului” (engleză Universal Children’s Day). Aproximativ 30 de state au preluat 1 iunie de la China și SUA. Statele din fostul bloc comunist adoptând 1 iunie pentru a marca Ziua internaţională a copilului.
Ziua Internațională a Copilului – țările în care data variază
Nu toate ţările sărbătoresc Ziua Internațională a Copilului de 1 iunie. Astfel, data zilei copilului variază foarte mult “între țări”:.
Australia sărbătorește în prima duminică din luna iulie.
Brazilia sărbătorește în data de 12 octombrie.
Bulgaria sărbătorește în data de 1 iunie.
Cuba sărbătorește în a treia duminică din luna iulie.
Germania de la reunificarea Germaniei se sărbătorește în data de 1 iunie din timpul DDR-ului și 20 septembrie sărbătoarea Republicii Federale Germania.
India sărbătorește în data de 14 noiembrie.
Japonia sărbătorește în data de 5 mai.
Mexic sărbătorește în data de 30 aprilie.
Turcia sărbătorește în data de 23 aprilie.
Ungaria sărbătorește în ultima duminică a lunii mai.
Există și Ziua Mondială a Drepturilor Copilului
Dacă nu știați, copiii mai au o zi a lor: Ziua Mondială a Drepturilor Copilului.
În fiecare an, pe 20 noiembrie – pentru a marca adoptarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului – UNICEF sărbătorește Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, promovează respectarea drepturilor copilului și organizează campanii de strângere de fonduri pentru problemele cele mai presante cu care se confruntă copiii, astfel încât fiecare copil să se dezvolte la potențialul maxim.
Cele 42 de drepturi ale copilului, așa cum se regăsesc în Convenția privind Drepturile Copilului, sunt strâns legate unele de celelalte și au toate aceeași importanță.
Copiii nu s-au bucurat dintotdeauna de locul pe care îl ocupă în prezent în societate. În întreaga istorie a omenirii, ideea de a le acorda protecție reprezenta cel mult o preocupare a părinților, nicidecum un obiectiv al societății și instituțiilor sale.
Recunoașterea copilului ca ființă umană cu drepturi depline, pentru care adulții au obligații corelative, începe să devină realitate în secolul XX. Doctorul Janusz Korczak (1878-1942), pedagog, pediatru și scriitor, supranumit „marele prieten al copiilor”, a regândit educația și statutul lor, considerând că aceștia nu sunt persoane în devenire, ci personalități complete care trebuie tratate cu respect și ale căror opinii trebuie luate în considerare, participarea lor la decizii care îi privesc în mod direct fiind fundamentală.