Ziua Copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. Azi, de 1 Iunie, urăm La Mulți Ani și copilărie fericită tuturor!
În fiecare an, în prima zi de vară, se celebrează Ziua Internațională a Copilului, prilej de a sărbători cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecărui om – copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a aprecia şi iubi copiii şi de a promova respectarea drepturilor și bunăstarea copiilor din toată lumea.
Ziua Copilului – 1 Iunie, a intrat în istorie începând cu anul 1925, când la Geneva s-a ţinut Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copiilor și a fost adoptată Declarația pentru protecția copilului.
În anul 1954 Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi – „Ziua copilului” (engleză Universal Children’s Day). Aproximativ 30 de state au preluat 1 iunie de la China și SUA. Statele din fostul bloc comunist adoptând 1 iunie pentru a marca Ziua internaţională a copilului.
Ziua Copilului ne amintește de momentele tandre şi plăcute ale copilăriei noastre, dar este și ziua în care încercăm încă o dată să conştientizăm că interesul pentru copil trebuie să fie unul prioritar şi că toţi copiii au nevoie de sprijinul şi atenţia noastră de zi cu zi.

Ziua Copilului – Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil
Nu se știe exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă că Ziua Internațională a Copilului, însă există o teorie potrivit căreia, consulul general chinez de la San Francisco a strâns un număr de copii orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 Iunie, dată care a coincis, de asemenea, cu Conferința de la Geneva.
1 Iunie – Ziua Copilului este ziua în care se celebrează miracolul nașterii, miracolul purității, dar și întoarcerea la inocența.
Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului. Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil și chiar este necesar că măcar o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi, să zâmbit curat și să simțim că ludicul înflorește în inimile noastre.
Copiii nu trebuie să fie neglijați nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună și pentru care ajungem la un moment dat să trăim.
De ziua lor, copiii merită o atenție deosebită, pentru a ști că au anumite drepturi, că sunt importanți.
Ziua Copilului: Câțiva copii care au marcat istoria
La vârsta de cinci ani, un copil genial din oraşul muzicii, Salzburg, compunea piese pentru pian. Acesta era Wolfgang Amadeus Mozart. La fel, şi alte genii ale muzicii, cum ar fi Franz Liszt, Felix Mendelssohn, George Enescu, Frederic Chopin, Nicolo Paganini sau Camille Saint-Saëns, compuneau sau interpretau piese muzicale la vârste fragede, când joaca este pentru alţii pe primul loc. Un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, indianul Rabindranath Tagore, a scris primul său poem la opt ani. Spaniolul Lope de Vega ţesea intrigile primei sale piese la 12 ani, iar Pablo Picasso îşi anunţa tumultul cromatic în primul său tablou, „El Picador Amarillo”, la vârsta de opt ani. Clericul irakian şiit Mohammad Baqir al-Sadr a memorat Coranul la o vârstă fragedă şi, înainte de împlinirea a 12 ani, redactase deja prima sa carte.
Considerat cel mai semnifiicativ copil-conducător din toate timpurile, Tutankamon (1341 î.Hr. – 1323 î.Hr.) a urcat pe tron la nouă ani. Faraon al dinastiei a 18-a, conducător al enigmaticului Egipt antic, între anii 1333 î.Hr. – 1324 î.Hr., iniţial sb tutela unor consilieri, apoi singur, el a reuşit să impună o serie de schimbări sociale majore, revocând reformele nepopulare ale tatălui său, regele Akenaton. 3.200 de ani mai târziu, în 1922, în încinsele nisipuri ale Văii Regilor, egiptologul britanic Howard Carter avea să descopere mormântul lui Tutankamon – una dintre cele mai importante realizări arheologice din istorie.

Copila ajunsă regină la numai şase zile de la naştere
Cel mai tânăr monarh din istoria ţării sale, Henric al VI-lea al Angliei (1421-1471) i-a urmat la tron, în 1422, la vârsta de nouă luni, tatălui său. El a fost încoronat în 1429, înainte de a împlini opt ani. A fost sursa de inspiraţie pentru una dintre cele mai importante drame istorice ale lui William Shakespeare, trilogia „Henric al VI-lea”. „Bunul rege” englez a fost prezentat ca poet el însuşi, în Manesse Codex, un important manuscris iluminat gotic, în care autorii sunt ordonaţi în funcţie de rang, Henric este primul în şir, urmat de alte feţe nobile şi de minestreli.
Maria Stuart, sau Maria I (1542 – 1587) a ajuns regină la numai şase zile de la naştere. Ea a avut unul dintre cele mai tragice destine din istorie, care a inspirat artişti şi scriitori timp de mai bine de patru secole. Schiţe şi picturi ale sale, la 12 ani şi mai târziu, a realizat Francois Clouet, pictorul de curte al socrului Mariei, Regele Henry al II-lea al Franţei. Una dintre cele mai impresionante descrieri ale reginei scoţiene, tabloul „Mary during her captivity” (Maria în timpul captivităţii), pictat de Nicholas Hilliard, în secolul al XVI-lea, face referire la detenţia reginei în Anglia. De istoria reginei duse la eşafod au fost inspirat şi Scipione Vannutelli, în secolul al XIX-lea, în tabloul „Mary Stuart being led to the scaffold” (Maria Stuart condusă la eşafod).
La curtea sa de la Versailles, simbol al monarhiei absolute, cunoscut ca Regele Soare, Ludovic al XIV-lea (1638-1715) i-a urmat la tron tatălui său, în 1643, când era un copil de aproape cinci ani, dar a condus personal abia din 1661, până la moartea sa, în 1715, având una dintre cele mai îndelungate domnii din istoria europeană, marcată de înflorirea artelor şi literaturii, de victorii militare si de opulenţa de la palat. I-a urmat nepotul său, Ludovic al XV-lea, numit şi „Cel Mult Iubit”, devenit moştenitor tot la cinci ani, şi încoronat la 15. Graţie atitudinii sale impunătoare, portretul Regelui Soare în veşminte ceremoniale pentru încoronare (Portrait de Louis XIV en costume de sacre), pictat de Hyacinthe Rigaud, a devenit descrierea consacrată a suveranului francez, care a comandat peste 300 de portrete oficiale. Pictorul baroc Claude Deruet l-a înfăţişat în copilărie, în tabloul „Louis-Dieudonné, Dauphin of France” şi în „Portrait de Louis XIV enfant”, Juste d’Egmont l-a descris ca adolescent, în „Portrait de Louis XIV”, iar Jean Nocret, în „Portrait de Louis XIV”. Mai târziu a început să fie prezentat ca împărat roman, ca zeul Apollo sau ca Alexandru cel Mare, cu predilecţie în operele lui Charles Le Brun.
Alți copii „istorici”
Cristina, regină a Suediei (1626-1689), una dintre marile puteri ale secolului al XVII-lea, a fost desemnată ca urmaş la tron când avea şase ani, sub tutela unui Consiliu de Regenţă, apoi a condus efectiv de la 18 ani. Tronul de argint de pe care a abdicat în 1654 este şi astăzi simbolul oficial al monarhilor suedezi.
Vladislav al III-lea al Poloniei (1362-1434), din dinastia Iagello, a urcat pe tron la vârsta de zece ani, înconjurat de un grup de consilieri. Potrivit unei legende portugueze, deşi turcii au susţinut că intraseră în posesia capului său, Vladislav ar fi supravieţuit bătăliei de la Varna. Legenda spune că el ar fi rătăcit ca pelerin căutându-şi iertarea, pe care a găsit-o la Ierusalim.
A călătorit în secret în Ţara Sfântă, a devenit cavaler la mânăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, apoi s-a stabilit la Madeira, unde i-a asigurat traiul regele Afonso al V-lea al Portugaliei. Aici, o delegaţie de călugări polonezi au mers să verifice dacă el este regele pierdut, dar Vladislav a refuzat rugămintea acestora de a reveni la tronul polonez. În memoria sa, un bulevard şi un cartier rezidenţial din Varna poartă numele Władysław Warneńczyk, tot aici există şi un parc-muzeu, cu un cenotaf simbolic, construit pe un vechi monument funerar tracic.
Nu în ultimul rând, Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 25 octombrie 1921, Sinaia) a urcat pe tron la vârsta de numai şase ani, pe 20 iulie 1927, deoarece tatăl său, Carol al II-lea, renunţase la prerogativele de moştenitor al Coroanei. Fiind minor, atribuţiile regelui au fost exercitate de o Regenţă. Treptat, această instituţie şi-a pierdut din autoritate, iar Carol al II-lea a profitat de divergenţele existente între formaţiunile politice şi pe 8 iunie 1930 a fost instaurat pe tronul României. Acest act a îmbrăcat forma unei lovituri de stat deoarece Constituţia prevedea clar că regele domneşte până la moarte sau până la abdicare, iar regele Mihai era în viaţă şi nici nu abdicase. A doua domnie a survenit într-un moment dramatic pentru România. După pierderile teritoriale din vara anului 1940, Carol al II-lea a abdicat, iar Mihai a redevenit rege al României.

Ziua Copilului – țările în care data variază
Nu toate ţările sărbătoresc Ziua Internațională a Copilului de 1 iunie. Astfel, data zilei copilului variază foarte mult “între țări”:.
Australia sărbătorește în prima duminică din luna iulie.
Brazilia sărbătorește în data de 12 octombrie.
Bulgaria sărbătorește în data de 1 iunie.
Cuba sărbătorește în a treia duminică din luna iulie.
Germania de la reunificarea Germaniei se sărbătorește în data de 1 iunie din timpul DDR-ului și 20 septembrie sărbătoarea Republicii Federale Germania.
India sărbătorește în data de 14 noiembrie.
Japonia sărbătorește în data de 5 mai.
Mexic sărbătorește în data de 30 aprilie.
Turcia sărbătorește în data de 23 aprilie.
Ungaria sărbătorește în ultima duminică a lunii mai.
Citiți și: Povestea reală a doctorului Gheorghe Marinescu. Cum a revoluționat medicina