Situația deplorabilă în care a ajuns învățământul românesc nu mai surprinde pe nimeni. Începând cu profesori de mucava, a căror pregătire în domeniul pe care îl reprezintă și în care ar trebui să exceleze este îndoielnică, trecând prin ciuma bulling-ului, iar mai apoi prin „ciulamaua” de elevi care preferă să dea buchea cărții pe tastatura telefonului mobil și terminând cu dezinteresul fățiș al autorităților față de ceea ce ar trebui să însemne întâia preocupare a unei nații – educația -, totul pare a duce spre un final cu iz prăpăstios. Nu spun că e cântec de lebădă ceea ce se aude în fundal dinspre educație, dar nici acorduri ale Marșului triumfal din Aida nu sunt! Dovada? Zero școli construite în 5 ani în București și cu 358% mai multe locuințe particulare ridicate în același interval. Sunt cifrele dezastrului în educație!
Că lucrurile nu sunt nicidecum roz în educație și că mai marii peste norod sunt departe de a fi interesați de soarta învățământului românesc, asta se vede cu ochiul liber de la ani lumină depărtare. Dovadă că aleșii își aduc aminte o dată la cinci ani de criza acută prin care trece educația. Atunci când sunt în campanie și se cațără la tribună pentru a-și lătra discursurile pompoase. Din care nu lipsește niciodată promisiunea că, în mandatul lor – ăla pe care îl cerșesc de la populație în alegeri! -, vor face atât de multe pentru învățământ încât nu va avea timp și loc istoria să înregistreze faptele lor de bravură. După ce s-au văzut înscăunați primari, milogii din campanie uită instant de promisiunile făcute. Iar cifrele dezastrului în educație o demonstrează cu prisosință.
Noi vrem învățământ, dar doar în campanie electorală! Cifrele dezastrului
Hai să spunem lucrurilor pe nume. Dacă învățământul privat reușește, cum-necum, să mai miște ceva la capitolul unități de învățământ noi, cel de Stat este literalmente la pământ. În urmă cu cinci ani, la precedentele alegeri locale, nu a existat candidat pentru funcția de edil să nu promită că va construi școli. Realitatea de după anii în care au stat cu fundul pe perna de primar, i-a contrazis flagrant. Nici măcar o singură școală nu a fost construită din buzunarul Statului în vreunul dintre Sectoarele Bucureștiului din 2019 și până în prezent. În Bucureşti erau 169 de şcoli gimnaziale în anul şcolar 2022 – 2023, ultimul pentru care există date la ISMB. În sectorul privat, unde sunt percepute taxe lunare de 1.000 de euro, numărul şcolilor gimnaziale a ajuns între timp la 28, cu 22 mai multe faţă de anul şcolar 2018 – 2019. Asta în condițiile în care, încă din anul 2019, sunt consemnate în liste oficiale şcoli supra-aglomerate precum Şcoala Gimnazială nr. 18, cu peste 2.500 de elevi, sau Şcoala Gimnazială nr. 97, cu aproape 2.100 de elevi (sunt doar două exemple din sumedenia care există în toate sectoarele Bucureștiului).
Paradoxul care „ucide” statisticile EDU. Locuinţe noi vs. școli de stat
Definitoriu pentru modul în care este privită, în România de azi, nevoia absolută a elevilor de a fi instruiți în condiții de top, la standarde internaționale, este reflectată în dezinteresul pe care edilii l-au manifestat (și continuă să o facă de aceeași manieră) în timp față de necesitatea absolută de a avea școli mai multe. Potrivit datelor de la INS, Bucureştiul avea, în 2022, cu 22.000 de elevi mai mult faţă de 2013. La o medie de 1.000 de elevi pe şcoală, în mod normal această creştere ar fi adus 20 de şcoli noi. Nu mai punem la socoteală cei doi ani scurși de atunci, ceea ce evident că aduce un număr mult mai mare de elevi în Capitală. Dacă tragem linie, vedem că până în 2025, au fost construite, într-un interval de cinci ani, doar aceste 20 de școli. Care au fost, într-un final, construite, dar de segmentul privat, nu de către cel de Stat. Ceea ce este de-a dreptul strigător la cer este faptul că în momentul de față există zero școli construite în ultimii 5 ani în București nu pentru că sectorul imobiliar ar fi stat cu brațele în sân și nu ar fi avut activitate. A avut! Și încă una accerbă. Statisticile spun că în ultimii ani s-au construit (în fiecare an) mii de apartamente şi case, iar în ultimul deceniu numărul locuinţelor noi a crescut cu 358%. Ceea ce înseamnă, în limbajul cifrelor vorbind, că, per total, numărul locuinţelor noi din ultimii 10 ani a fost de peste 70.000. În dreptul școlilor de Stat nu a fost bifată, însă, nici o construcție.
Reversul sumbru al medaliei
Statisticile oficiale arată că Bucureştiul creşte în fiecare an cu mii de locuinţe noi, iar acest lucru vine la pachet cu o creştere a numărului de locuitori, dar şi, totodată, cu o creştere a nevoii de dezvoltare şi în ceea ce priveşte infrastructura şcolară, o nevoie la care administraţia nu răspunde. În acest context, mii de elevi din Capitală ajung să înveţe chiar şi în trei schimburi. Dincolo de acest aspect, este evidențiat și un altul. Care explică, băbește, motivul pentru care construcția de unități de învățământ noi este bifată doar în dreptul privaților care au ales să câștige bani din instruirea elevilor. Vorba aia, interesul poartă fesul! Dai un ban, dar știi că face! Cu atât mai mult cu cât taxele lunare percepute în sistemul de învățământ privat nu sunt deloc mici. 1.000 de euro nu este de ici, de colea! De ce refuză Statul să poarte și el un fes în interesul dezvoltării (mai degrabă, al salvării) educației? Greu de aflat. Și mai greu de înțeles!
Cifrele dezastrului în educație. Bla-bla-ul promisiunilor electorale!
Cifrele dezastrului în educație contrazic toate promisiunile edililor, lansate în campania electorală de acum 5 ani. „Lângă cele 14 terenuri de sport pe care le-am amenajat în zona parcului Tudor Arghezi, comunitatea sectorului 4 va construi de la zero, o creşă, o grădiniţă şi o şcoală“, spunea primarul sectorului 4, Daniel Băluţă, înainte de a se re-înscăuna edil al sectorului. În sectorul 6, primarul a anunţat că va demola clădirea Colegiului Naţional Grigore Moisil pentru a construi un campus nou. Tot Ciprian Ciucu afirma, în plină campanie electorală, că a construit o creşă, o grădiniţă şi trei şcoli în sectorul său, dar, în realitate, cele trei şcoli la care se referă sunt corpuri de şcoală, în special pentru a asigura after-school la unităţi deja existente. Realitatea cruntă e că nicio şcoală nu a fost ridicată de la zero în sector. Primăria sectorului 2 nu s-a lăsat nici ea mai prejos și a anunţat că alocă anul acesta 340 mil. lei pentru reabilitarea, modernizarea şi consolidarea şcolilor, precum şi pentru extinderea infrastructurii preşcolare. Până la urmă, totul s-a dovedit a fi frecție la picior de lemn. În ciuda tuturor acestor investiţii şi a unui buget alocat educaţiei şi infrastructurii şcolare despre care reprezentanţii primăriei Sectorului 2 spun că a crescut în ultimul mandat, adică din 2020 până în 2024, de la 54,9 mil. lei la 340 mil. lei, încă sunt cel puţin trei şcoli în sectorul 2 în care copiii se înghesuie, în care orele şi pauzele sunt scurtate şi pentru care încă nu s-a găsit o soluţie. Spuneam la începutul acestui paragraf că cifrele dezastrului în educație contrazic toate promisiunile edililor, lansate în campania electorală de acum 5 ani. Rămâne de văzut ce vor face acum cei care au apucat să îți pună sub fund perna de mai mare peste un sector al Capitalei.