Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se confruntă din nou cu presiune politică intensă la Bruxelles, după ce două moțiuni de cenzură au fost depuse în Parlamentul European, una de extrema dreaptă, condusă de Jordan Bardella, și cealaltă de stânga radicală. Cele două grupuri politice, aflate la poli opuși, coincid însă într-o idee: contestarea leadershipului actual al Comisiei Europene.
Moțiunile vin la doar trei luni după ce von der Leyen a supraviețuit unei alte încercări similare, iar de data aceasta contextul este mult mai tensionat. Criticile vizează deopotrivă modul în care Comisia a gestionat politicile verzi, migrația, acordurile comerciale și reacția față de conflictele internaționale.
Critici din ambele extreme ale spectrului politic
De partea dreptei radicale, acuzele sunt legate de „eșecul” politicilor climatice și de „toleranța excesivă” în chestiunile de imigrație. În oglindă, stânga radicală reproșează Comisiei lipsa unei reacții ferme la criza umanitară din Gaza și faptul că acordurile comerciale favorizează marile corporații în detrimentul fermierilor europeni, conform Reuters.
În fața acestor acuzații, Ursula von der Leyen a avut un discurs tranșant în plenul Parlamentului European, avertizând asupra pericolului fragmentării politice:
„Aceasta este o capcană. Și pur și simplu nu trebuie să cădem în ea.”
Declarația ei a fost interpretată drept un apel la unitate într-un moment în care Europa se confruntă cu multiple crize — economice, climatice și de securitate.
Cât de real este riscul pentru președinta Comisiei
Deși tonul dezbaterilor este unul dur, riscul unei demiteri reale este considerat scăzut. Pentru ca o moțiune de cenzură să treacă, este nevoie de o majoritate de două treimi a voturilor exprimate, un prag aproape imposibil de atins în actualul echilibru politic european.
Partidele centriste, au anunțat că o vor susține, văzând în aceste moțiuni mai degrabă o tentativă de destabilizare politică decât un instrument democratic real.
Simptomele unei Europe fragmentate
Dincolo de votul propriu-zis, moțiunile de cenzură funcționează ca un barometru al stării Uniunii. Ele exprimă un climat de nemulțumire și polarizare crescândă, amplificat de dificultățile sociale și economice post-pandemice, de presiunea migrației și de eforturile de adaptare la politicile verzi.
Criticile repetate venite atât din stânga, cât și din dreapta reflectă o Europă obosită de compromisuri, dar și o realitate în care discursul populist câștigă teren.
Într-un astfel de context, mesajul Ursulei von der Leyen are și o dimensiune umană: încercarea de a reaminti că politica europeană, oricât de tehnică, este până la urmă despre oameni și despre solidaritate, nu doar despre voturi și moțiuni.
Dezbaterile oficiale asupra moțiunilor au loc în această săptămână, iar votul final este programat joi. Chiar dacă este aproape sigur că von der Leyen va rămâne în funcție, episodul readuce în prim-plan întrebarea: cât de unită mai este Europa atunci când liderii ei devin ținte pentru ambele extreme politice?
Răspunsul va conta nu doar pentru Bruxelles, ci pentru direcția întregului proiect european.
