Sociologii evidențiază că atunci când un elev poartă uniforma şcolară este introdus într-un mediu care încurajează cultura şi „promovează valoarea egalităţii între colegii de clasă”…Uniformele școlare constituie o „temă” care promite să devină perpetuă, nu numai în România, ci și în lume.
Spre exemplu, elevii din Franța vor purta uniformă în școli din anul 2026. Fapt ce a generat dezbateri, controverse, scandal. Înainte de a vedea ce e în ograda altora, să vedem ce a fost și ce e prin ograda noastră. Dacă scotocim prin arhive, potrivit statisticilor și ziarelor vremii, spre exemplu la data de 15 septembrie 1989 (ca să luăm drept reper un an semnificativ, cel al Revoluției din decembrie ’89), aproape un sfert din populaţia României a mers la şcoală, în uniformă desigur!
În țara noastră, până în 1989 niciun elev de şcoală nu era primit în instituţie fără ţinuta regulamentară, potrivit historia.ro. În România anului 1897, elevii din Turnu Severin primeau primele uniforme, la inițiativa academicianului Theodor Costescu, care își dorea un model educațional vestic. Ca director al Liceului Traian, a introdus pentru prima dată în țară uniforma școlară, care apoi s-a aprobat prin decret regal, în toate școlile din România în anul 1906 la intenția lui Spiru Haret, ministru al Învățământului de la acea vreme.
Un exemplu al perioadei interbelice românești, în ceea ce privește uniformele, este redat de Grigorie Băjenaru, în cartea care a marcat adolescența multor generații –„Cișmigiu et Comp.”, unde povestește despre cum elevii bucureșteni aveau uniforme diferite pentru liceele la care învățau, cu matricola cusută pe braț.
Citiți și: Amintiri din comunism. Unde le poți asculta la telefon
Uniformele școlare. „Atât copiii, cât și părinții nu mai erau înnebuniți de cap cu schimbări peste schimbări”
Perioada comunistă a schimbat percepția generală despre uniforme. Așa, ca o sumară trecere în revistă, de exemplu, uniforma de “șoim al patriei” a apărut în 1976 și era destinată școlarilor și preșcolarilor. Apoi mai era uniforma de pionier, compusă din două piese – o bluză și pantaloni sau fustă bleumarin.
Accesoriile erau băștile de pionieri (albe pentru ciclul primar, negre pentru cel gimnazial) și la gât se purta cravata roșie cu bordură tricoloră, prinsă cu un inel din plastic. Plus tresele (prinse „de umăr”) de comandanți de detașament ori de grupă, pentru cine le merita…
„Era o regulă, se știa clar ce ai de făcut, atât copiii, cât și părinții nu mai erau înnebuniți de cap cu schimbări peste schimbări”, susține domnul Viorel Roșca, un om obișnuit, dar un nostalgic al perioadei trecute, aflat acum la o anumită etate. „Ei, alte vremuri, acum e alteva, ne-am modernizat, e democrație…”, îi zic. „Democrație? S-o crezi tu”, mă boscorodește domnul Roșca, o „sursă” pe care o mai decos uneori, pe subiecte generale să le zicem, din trecutul țării noastre. Roșca Viorel mai îmi spune că „părinții mei de exemplu își finalizau concediul la 1 septembrie, pentru a avea timp să îmi ia rechizite și uniformă”…
„O mențiune specială merită celebrele pampoane prinse de bentiță în ceea ce privește școlărițele și vorbim tot de perioada comunistă, până în 1989 (desi am văzut și acum, rar, dar am văzut fetițe cu pampoane în prima zi de școală și nu numai! Deci au avut pampoanele succes la părinți…)”, mai zice Roșca.
Când au devenit „opționale” uniformele școlare la noi
Pentru liceeni, ținuta obligatorie era pentru băieți un costum de culoare închisă, cămașă albă/albastră și, bineînțeles, matricolă. La fete, uniforma era compusă din sarafan de lungime regulamentară, purtat cu cămașă albă, iar părul trebuia prins în codițe împletite și purtat cu o bentiță albă din bumbac.
Imediat după 1989, cel mai des întâlnit model de uniformă este cel cu cămașă pepit albastră și șorțuleț pentru fete, iar pentru băieți costum închis la culoare purtat cu aceeași cămașă în carouri. „Resturi dintr-o perioadă care abia murise…”, mai îmi zice domnul cu pricina, mucalit.
La un moment dat după ‘89, uniformeler școlare au devenit opționale, iar la ora actuală școlile din România sunt împărțite între cele care folosesc uniformele scolare sub o formă sau alta, și cele care au renunțat la impunerea unei ținute pentru elevi. În fapt, după perioada comunistă, potrivit sociologilor, uniforma scolară a fost privită ca o încercare de omogenizare și înăbușire a originalității, renunțându-se treptat la ea. Sau decizia rămânând să fie luată de părinți și cadrele didactice. Potrivit unora dintre sondajele realizate după Revoluție, mulți dintre români au nostalgia sarafanelor și sacourilor cu matricolă, a uniformelor de Șoimi ai Patriei, sau de pionieri. Și a pampoanelor am putea zice.
Uniformele școlare în România, între „a fi și a nu fi”
Un proiect de act normativ pentru modificarea Legii educației, a fost depus la Senat în iulie 2024, și urmărește ca uniformele să devină obligatorii în școli. Însă, potrivit documentului, uniformele vor fi acordate gratuit elevilor.
Uniformele gratuite ar urma să fie finanțate din fonduri guvernamentale de la bugetul de stat, bugetul Ministerului Educației sau a altor instituții ce coordonează unități din rețeaua națională școlară sau din bugetele consiliilor județene și consiliilor locale, dar și din fonduri externe nerambursabile.
„Pentru asigurarea bunei desfășurări a cursurilor și activităților desfășurate în unitățile de învățământ preuniversitar și în toate spațiile educației și formarii profesionale, conducerea unităților de învățământ poate solicita utilizarea obligatorie a uniformei școlare. Aprobarea detaliilor tehnice privind obiectele vestimentare și de încălțăminte ce compun uniforma școlară se realizează prin ordin al ministrului educației. Uniforma școlară se acorda elevilor în mod gratuit, finanțarea cheltuielilor prevăzute pot fi acoperite din fonduri guvernamentale de la bugetul de stat, bugetul Ministerului Educației sau a altor instituții ce coordonează unități din rețeaua națională școlară sau din bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului București și consiliilor locale, cât și din fonduri externe nerambursabile”, se arată în proiectul de lege depus la Senat.
În motivarea actului normativ, inițiatorul proiectului (deputatul PSD, Badea Iulian-Alexandru) semnalează abandonul școlar ridicat și „lipsa unor Programe naționale care să vină cu adevărat în sprijinul elevilor” care provin din medii defavorizate.
În contextul în care elevii trebuie să beneficieze de drepturi egale la educație, iar principiul echității trebuie să fie respectat, inițiatorul propune măsuri astfel încât acestora „să li se acorde și dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de uniforma școlară”, se arată în motivarea proiectului legislativ.
Ligia Deca: „Uniforma şcolară poate fi o opţiune…”
După cum semnealează sursa citată, uniforma obligatorie în școli este în acord cu Art.135, alin.2, din Legea învățământului preuniversitar 198/2023, conform căruia „elevii au obligația de a se prezenta la școală într-o ținută vestimentară decentă și adecvată”, se arată în motivarea proiectului.
La începutul mandatului de la ministerul Educației, Ligia Deca declara că uniforma școlară poate fi o opțiune atât timp cât nu devine un instrument de excluziune.
„Uniforma şcolară poate fi o opţiune câtă vreme ea nu devine instrument de excluziune. Deci nu cred că putem impune copiilor, care au garantat dreptul la educaţie, să cumpere o uniformă atunci când familiile lor nu-şi pot permite. Deci uniforma poate fi un instrument pentru a nu avea diferenţieri din punct de vedere social, dar aceasta, când copiii nu-şi pot permite, să fie asigurată, ca dreptul la educaţie să fie garantat”, declarat ministrul Ligia Deca în octombrie 2022.
Cum va fi cu uniformele în Franța
Revin la ograda altora, cu problema „ținutei unice”, sau a uniformei, în școli, a făcut obiectul unor dezbateri în ultimele luni în Franța. Se va impune o uniformă școlară obligatorie în cadrul unei perioade de probă de doi ani, inițiată de ministrul Educației, Gabriel Attal.
Inițiativa își propune să abordeze inegalitatea dintre elevii francezi și să reducă agresiunea și presiunea colegilor. Dar unii profesori, psihologi și experți din școlile publice franceze rămân sceptici, spunând că uniformele doar vor ascunde astfel de probleme.
Mulți liceeni locali de pe rețelele de socializare nu sunt foarte entuziasmați. Unii au apelat la TikTok pentru a batjocori ceea ce ei au numit „un ansamblu nemăgulitor și jenant de lipsit de stil și nu uniforme școlare”.
Uniforma școlară din Franța va fi compusă din pulovere albastru și pantaloni gri. Uniformele fac parte de mult timp parte din viața de zi cu zi a copiilor din Marea Britanie, Japonia, o mare parte din Statele Unite și din alte țări. Dar li s-a rezistat mult timp în Franța și în alte țări europene.
Uniformele școlare: Povestea începe în Anglia
Ziarul Le Figaro a mai relatat că guvernul vrea ca elevii să poarte un tricou polo alb sau gri, pulover albastru și pantaloni gri. Acest lucru a fost confirmat AFP de o sursă guvernamentală. Autoritățile locale vor putea, cu anumite condiții, să își aleagă propriile uniforme, dar guvernul și-a propus propriile culori. Potrivit Le Figaro, jumătate din costul uniformei fiecărui copil va fi plătit din bani publici.
Se spune că atunci când un elev poartă uniforma şcolară, este introdus într-un mediu care încurajează cultura şi „promovează valoarea egalităţii între colegii de clasă”. Multe ţări au uniforme şcolare care seamănă cu uniformele militare.
Potrivit BBC, istoria uniformei şcolare începe în Anglia la începutul secolul al XV-lea în şcoala Christ’s Hospital pentru orfani şi copii din familii sărace. Englezii conservatori au păstrat această uniformă până în zilele noastre, practic, neschimbată. În ce priveşte uniforma rusească, ea a apărut în 1834. Ea a fost făcută după uniforma militară. În 1896, uniforma a apărut şi în gimnazii: rochii maro cu guleraşe şi şorţuri, negre pentru fiecare zi şi albe de sărbători.
Ce cred rușii despre uniformele școlare
Acest gen de uniformă s-a păstrat şi în URSS, însă de la începutul anilor 1990 uniforma nu se mai poartă.
Specialiştii spun că într-un fel uniformele obligatorii sunt benefice pentru că „astfel copiii nu sunt condamnaţi pentru statutul lor şi nici nu se confruntă cu probleme care nu merită atenţie”. Reţelele de socializare dezbat şi ele mai nou această „problemă”, de asemenea, în societatea americană nu încetează dezbaterile privind necesitatea dress cod-ului în şcolile medii.
„Argumentul principal al celor ce se pronunţă pentru introducerea uniformei este comoditatea. Copiii, mai ales cei din clasele mari, nu trebuie să se gândească la modul cum să se îmbrace. Însă confortul mai constă şi în altceva”, menţionează psihologul rus Elena Artamonova. „Odată cu libertatea în îmbrăcăminte, copiii se confruntă cu mai multe probleme în privinţa relaţiilor dintre ei. Unii nimeresc în sfera vedetelor, se laudă cu modul cum arată şi îi complexează pe cei care nu corespund punctelor lor de vedere privind nivelul de viaţă”.
