Gândește-te la niște piloți kamikaze! Imaginea care îți vine în minte este, cel mai probabil, un chip ascuns de ochelarii de protecție, care se îmbarcă într-un plonjon mortal. Sau poate că nu există niciun chip și este vorba doar de un avion de vânătoare care intră într-o navă de război.
Probabil că nu este vorba de un adolescent care plânge într-un buncăr umed, pe jumătate subteran, cu cearșafurile de pat trase pe cap. Și, cu siguranță, nici un liceean care mângâie vesel un cățeluș cu doar câteva ore înainte de a se transforma în cenușă în timp ce scufundă un portavion american.
Dar acestea sunt câteva dintre fețele reale ale piloților kamikaze care se regăsesc pe pereții muzeului Bazei Aeriene Kanoya și ai Muzeului Păcii Chiran, ambele situate pe insula japoneză Kyushu. Sunt sute de astfel de persoane. În multe dintre imagini, se pot vedea ultimele lor cuvinte, adesea în scrisori adresate mamelor lor, în care își cer scuze pentru micile greșeli din tinerețe și promit să le facă mândre.
Cel mai tânăr pilot kamikaze a fost Yasuo Tanaka, în vârstă de doar 16 ani. El a pilotat un Okha – în esență, o bombă cu aripi, dar fără roți, lansată dintr-un avion-mamă. A murit la 11 mai 1945. Fotografia sa poate fi văzută la muzeul Kanoya, aflat pe teritoriul unei baze a Forțelor Maritime de Autoapărare a Japoniei.
Un oficial al muzeului a declarat că ultima scrisoare a adolescentului nu se afla în posesia muzeului, dar scrisorile altor tineri kamikaze arată curajul acestora.
Ce scriau piloții kamikaze familiilor lor
Potrivit CNN, Torao Kato, un sublocotenent în vârstă de 18 ani, a scris în japoneză: “Dragă mamă, te rog să trăiești o viață lungă și plină de vigoare. Voi încerca să distrug un inamic puternic”.
Cel mai în vârstă kamikaze – la 32 de ani – a fost locotenent-colonelul de armată Yoshio Itsui, un comandant de unitate care a condus primele zboruri de la baza aeriană Chiran la 1 aprilie 1945. Itsui a lăsat în urmă o soție și trei copii mici, inclusiv un băiețel. O carte de la muzeul Chiran, “The Mind of the Kamikaze”, include ultima scrisoare a lui Itsui către copil, care este expusă la muzeu.
“Muncește din greu și te rog să crești pentru a fi un japonez mândru și un fiu al împăratului”, a scris Itsui. Fiul său nu ar fi citit niciodată scrisoarea, potrivit relatărilor. Când soția pilotului a aflat de moartea acestuia, nu a mai putut produce lapte de sân pentru băiat, care a murit de malnutriție patru luni mai târziu.
Într-o sală de spectacole a muzeului Chiran, într-o dimineață însorită de octombrie, povești precum cea a lui Itsui îi fac să lăcrimeze pe aproape toți cei din audiența de aproximativ 30 de persoane care ascultă o prezentare despre istoria piloților kamikaze. Chiar și pentru un nevorbitor de japoneză, imaginile de pe ecran și emoțiile celorlalți din sală sunt suficiente.
“Cel mai probabil, ei nu știau că vor fi piloți kamikaze”
Printre imaginile din prezentare se numără și una cu un tânăr kamikaze care mângâie un cățeluș, o imagine pe care mulți o consideră a fi cea mai dură dintre toate. Tinerii aveau vârste cuprinse între 17 și 19 ani și toți erau așa-numiții Young Boy Pilots, tineri care s-au alăturat corpului de pregătire al forțelor aeriene la vârsta de 14 ani, înainte ca unitățile kamikaze să fie înființate. “Cel mai probabil, ei nu știau că vor fi piloți kamikaze”, potrivit “The Mind of the Kamikaze”.
“Cu toate acestea, odată ce și-au aflat soarta, nu au ezitat să își accepte datoria”, se arată în carte – “Au crezut că va merita să moară pentru țara lor și pentru părinții lor”. Cei cinci tineri din fotografia cu cățelușul au murit pe 27 mai 1945, printre cei 335 de tineri piloți care și-au dat viața ca piloți kamikaze.
Citește și: Evenimente dedicate: Ecaterina Teodoroiu 130!
