Președintele ales Donald Trump aduce din nou în prim-plan unele idei controversate. Trump și-a exprimat dorința de a achiziționa Groenlanda și a sugerat reinstituirea controlului american asupra Canalului Panama. Aceste poziții sunt văzute de experți ca expresii ale unui expansionism serios, cu implicații strategice majore, mai degrabă decât simple provocări politice.
Groenlanda, “o necesitate absolută” pentru SUA
Președintele ales a reiterat dorința de a cumpăra Groenlanda, un teritoriu autonom sub controlul Danemarcei. Trump a declarat că poziția strategică a Groenlandei și resursele sale naturale o fac o „necesitate absolută” pentru Statele Unite. Comentariile sale nu sunt noi, fiind reluate după ce, în primul mandat prezidențial, a făcut o ofertă similară, refuzată categoric de autoritățile daneze.
Numirea unui nou ambasador american în Danemarca, perceput ca un susținător al acestei inițiative, alimentează speculațiile că presiunea asupra Danemarcei ar putea crește în viitorul apropiat. Însă, premierul Groenlandei a respins categoric propunerea, declarând recent că „Nu suntem de vânzare și nu vom fi niciodată.”
Planurile lui Trump pentru Canalul Panama
Trump a readus în discuție și ideea ca SUA să recapete controlul asupra Canalului Panama. Criticând tarifele „excesive” percepute de guvernul panamez pentru utilizarea canalului, Trump a sugerat că tratatul din 1977, prin care controlul canalului a fost transferat complet celor din Panama în 1999, ar trebui revizuit.
Președintele panamez Jose Raul Mulino a răspuns prompt, afirmând că „independența Panama nu este negociabilă”, și a apărat administrarea canalului de către țara sa, respingând orice implicare chineză în gestionarea acestuia. Totuși, Trump a subliniat că „nu va lăsa canalul să cadă în mâini greșite”, atrăgând atenția asupra poziției strategice a pasajului maritim, care este vital pentru comerțul global.
Expansionismul american în istorie
Propunerile lui Trump amintesc de o lungă tradiție a expansionismului american, care include achiziții istorice precum Louisiana de la Franța și Alaska de la Rusia. Deși controversate, ambițiile teritoriale ale președintelui ales nu sunt fără precedent. În 1946, sub președinția lui Harry Truman, SUA au oferit 100 de milioane de dolari pentru Groenlanda, iar Theodore Roosevelt a consolidat dominația americană în Pacific la începutul secolului XX.
Departe de a fi percepute doar ca retorică politică, aceste inițiative sugerează o strategie de reafirmare a influenței americane pe scena globală. În special, Canalul Panama, care asigură 2,5% din comerțul maritim mondial, rămâne o miză economică și strategică crucială pentru SUA.
Ambițiile președintelui ales ar putea marca o schimbare majoră în politica externă americană. Reacțiile dure ale țărilor vizate, Danemarca și Panama, arată că implementarea acestor planuri va întâmpina obstacole semnificative. Totuși, rămâne de văzut dacă declarațiile lui Trump se vor concretiza în acțiuni sau vor rămâne la nivel de provocări politice. Un lucru este cert: politica externă americană sub administrația Trump va continua să fie imprevizibilă și controversată.
