Controversa – privind participarea transsexualilor la JO 2024 – a stârnit discuții aprinse, împărțind, ca de obicei, lumea în două. În timp ce unii vorbesc despre existența unui fake news în toată această situație, alții critică decizia de a permite participarea pugilistei Imane Khelif, în proba de box, de la Jocurile Olimpice de la Paris.
Controversa de la JO 2024 care împarte lumea în două. Transsexuali sau nu?
Presa, atât cea din România, cât și cea internațională a scris că transsexualii au fost acceptați la JO 2024, în proba de box feminin, după ce au fost impiedicați să participe la CM din 2023 pentru că „au fost descoperiți încercând să-și înșele colegii și să se prefacă drept femei.”
Imane Khelif din Algeria și Lin Yu-Ting din Taiwan, se află în centrul unei controverse aprinse, după ce Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a decis să le permită să concureze la Jocurile Olimpice de la Paris.
De asemenea, sud-africanul Caster Semenya, pe care World Athletics l-a împiedicat să participe la numeroase evenimente din cauza nivelurilor ridicate de testosteron, este prezent în capitala Franței, dar ca antrenor.
Imani Khelif, femeie cu nivel ridicat de testosteron?
Imediat după acest episod extrem de mediatizat, au apărut și voci care susțin că Imani Khelif, pugilista din Algeria, care a pus-o la pământ pe italianca Angela Carini în 46 de secunde, nu ar fi transsexual, deoarece ea nu s-a operat și nici nu și-a schimbat sexul.
Dinpotrivă, a fost mereu femeie, dar ar avea niveluri crescute de testosteron, ceea ce a făcut, ca la diverse competiții, să-i fie refuzată participarea.
Rămâne de văzut cum se vor lămuri lucrurile, după acest episod care a stârnit discuții aprinse, atât printre sportivele partcipante la proba de box, cât și în spațiul public.
„Nu am fost lovită atât de tare în toată viața mea”
„Nu am fost lovită atât de tare în toată viața mea. Decizia le aparține lor, celor de la Comitetul Olimpic Internațional, nu am ce face”, a declarat italianca Angelina Carini, la finalul luptei, cu lacrimi în ochi. Ea a refuzat să dea mâna cu Imane Khelif, după ce arbitrul a ridicat mâna învingătoarei.

Deși Carini și antrenorul său nu au vrut să genereze controverse cu declarațiile lor după luptă, numeroare critici privind eligibilitatea lui Khelif nu au întârziat să apară pe rețelele de socializare.
Mii de comentarii și numeroase articole de presă au susținut că Imane Khelif și Lin Yu-Ting sunt „bărbați biologici” care nu ar trebui să fie lăsați să concureze în competițiile de box feminin.
Chiar și premierul Italiei, Giorgia Melloni, a spus: „Din punctul meu de vedere, aceasta nu a fost o competiție în condiții egale”.
Autoarea J.K. Rowling a intervenit și ea în scandalul de la Jocurile Olimpice de la Paris, scriind echipei de organizare: „Sunteți o rușine, salvgardarea voastră este o glumă și Paris24 va fi pentru totdeauna pătată de nedreptatea brutală făcută lui Carini”.
Un videoclip cu Khelif luptând în 2022 a fost repostat de 37.000 de conturi pe platforma X în ultimele zile, primind milioane de vizualizări, descriind-o pe sportivă ca un bărbat care „înșală la Jocurile Olimpice.”
Imane Khelif și Lin Yu-ting, descalificați la Campionatele Mondiale de box din 2023
Cazul lui Imane Khelif nu este singurul din categoria de box feminin, deoarece Lin Yu-ting, reprezentând Taiwan, este un alt boxer care, conform Asociației Internaționale de Box (IBA), are cromozomi XY.
Problema este că ambii boxeri au fost anterior descalificați de la Campionatele Mondiale de box din 2023. Președintele IBA, Umar Kremlev, a spus că decizia a fost luată deoarece „sportivii au fost descoperiți încercând să-și înșele colegii și să se prefacă drept femei”.

De ce sportivilor transsexuali li se permite să boxeze la JO 2024?
Comitetul Olimpic Internațional (CIO), care organizează jocurile olimpice la fiecare patru ani, nu are reglementări specifice privind participarea transexualilor.
În schimb, CIO a stabilit un ghid în 12 puncte, subliniind faptul că sportivii trebuie să facă tranziția înainte de vârsta de 12 ani pentru a preveni dezavantajele.
Mai mult, organizația stabilește că federațiile internaționale sunt responsabile pentru selectarea criteriilor de eligibilitate pentru fiecare sport. În cazul boxului, CIO nu recunoaște IBA, motiv pentru care criteriile nu sunt comune.
Luând în considerare cazurile lui Khelif și Yu-ting, CIO i-a apărat pe boxeri. Purtătorul de cuvânt al Comitetului, Mark Adams, a subliniat: „Toți cei care concurează la categoria feminină îndeplinesc criteriile de eligibilitate. Sunt femei în pașapoarte și se spune că acesta este cazul și sunt femei.”
Câți sportivi transsexuali concurează la JO 2024?
La Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, halterofila din Noua Zeelandă Laurel Hubbard a devenit primul sportiv transsexual care a concurat la Jocurile Olimpice, la categoria 87 kg. Un alt sportiv trans care a participat la ultima ediție a Jocurilor Olimpice a fost fotbalistul canadian Quinn, care participă și la JO 2024.
În afară de cazurile speciale Quinn, Khelif și Yu-ting, niciun sportiv transgender nu va participa la Jocurile Olimpice de la Paris 2024.
De remarcat ar mai fi stuația sportivei americane de atletism Nikki Hiltz, care nu contează deoarece, în ciuda faptului că este transsexuală și non-binară, a concurat mereu la categoria feminină, iar pentru CIO, fizic contează ca femeie.
Ce sporturi olimpice permit sportivi transsexuali?
Deoarece CIO a stabilit că anumite criterii de eligibilitate depind de federații și de fiecare sport, unele dintre acestea sunt mai stricte.
Organizațiile de atletism, ciclism, înot, rugby și cricket restricționează participarea la categoriile lor feminine, dacă trec prin pubertate înainte de a începe tranziția.
Sporturi precum triatlonul, tenisul și tirul cu arcul necesită ca nivelul de testosteron al sportivilor să fie sub un anumit nivel pentru a permite participarea.
Alte federații, precum fotbalul și badmintonul, consideră participarea sportivilor transsexuali de la caz la caz.
Nu vorbim de filmul Tootsie, vorbim de persoane care biologic sunt inegale, puse in competitie. Daca pentru orice disciplina ingerarea de substante dopante, hormoni duce la descalificare pentru dopaj chiar la concentratii foarte reduse, acelasi criteriu ar trebui sa fie valabil si pentru „doparea naturala”. O limita a concentratiei de hormoni masculuini la sportive ar trebui sa faca diferenta de eligibilitate. E simplu si stiintific. Daca suntem inclusivi pentru diferente biologice aparute natural, ar insemna sa fim inclusivi si pentru dopaj, altfel apare o discriminare. De ce nu ar exista o categorie separata a celor minoritari biologic? S-ar evita astfel speculatiile dar si riscul de favorizare a exceptiilor. Dupa un numar de castigatori minoritari biologici la Eurovision, devine chiar foarte interesant ce diferenta fata de majoritatea statistica va avea urmatorul castigator. Suspansul devine mai intens. Complexitatea muzicala va fi sustinuta suplimentar de diferenta de exceptie fata de morfologia banala a majoritatii populatiei.