A devenit deja epică postarea care circulă în prezent pe rețelele sociale, și anume „Se spune că între 15 august ( Sf. Maria mare) și 8 septembrie (Sf. Maria mică), oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou. Se mai spune că între 15 august și 8 septembrie, vremurile nu știu încotro să o apuce…”.
Metaforic vorbind ziua de 23 august – parte din istoria României, zi adulată inițial, hulită mai târziu, comercială după cum bate vântul, se încadrează în acest răgaz de timp din tradiția populară. În care vremurile nu mai știu încotro să o apuce…
Luna august, ultima lună a verii, denumită și “gustar”. În această perioadă se coc, se mănâncă și se gustă cele mai multe fructe și legume ale anului. Oamenii sunt la ultimul prag al concediului de vară, zilele devin mai scurte, se întrevăd sclipiri de toamnă, iar uneori…Uneori se întâmplă lucruri mai mult sau mai puțin istorice. În august.
Pe vremuri, Ziua Naţională a Republicii Socialiste România – 23 August, era ziua pe care regimul comunist o proclamase „Ziua victoriei revoluţiei antifasciste şi antiimperialiste”. După cum știe toată lumea, până în 1989, manifestările de 23 august au fost spectacole enorme cu efort uman dus la maximum. Dar, cum au stat cu adevărat lucrurile, puțini știu. Și poate e mai bine așa.
În opinia istoricilor, românii ar trebui să cunoască semnificaţia zilei de 23 august. Care are două semnificații. Pe 23 august 1939 se semna la Moscova celebrul pact Ribbentrop Molotov, care marca istoria europeană şi celebrul protocol secret care ne afecta în mod direct fiind vorba de Basarabia. În al doilea rând, pe 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva nemților, foştii aliaţi.
Simboluri puternice ale istoriei au devenit joc al marketingului
În zilele noastre, simboluri puternice ale istoriei au devenit joc al marketingului, cu un slogan și o estetică potrivită. Revolta vinde bine, după cum bine se știe și se vede. Nu e o vină, societatea de consum știe să exploateze foarte bine meandrele nesfârșite ale vremurilor. Comunismul s-a mutat în cluburi, există petreceri cu „temă comunistă”, așa cum există parcurile Disneyland. Simbolurile ideologice au devenit „funny”, cântecele muncitorești de altădată sunt „cool”, ba chiar „cool-te”.
Și apropo de simboluri funny, iată un exemplu: la București, pe 23 august anul acesta, parizerul detronează micii. Am fost anunțați „pe rețele” că pe 23 august, parizerul e vedetă la Corks, la o degustare profesionistă – „Parizer ca la carte”. Ni se specifică faptul că parizerul în comunism era unul dintre cele mai ordinare mezeluri, nu semăna deloc cu mortadella italienilor. Altă poveste…
Istoria a devenit un fel de materie facultativă
Cunoscutul om de televiziune Octavian Ursulescu îmi spunea, rugat fiind să comenteze meandre de festival ale perioadei comuniste, că „istoria a devenit un fel de materie facultativă. Fițele țin de modul în care percepe fiecare sărbătoare, de orice fel ar fi ea, inclusiv religioasă. Cred că nu este normal ca după ce atâția ani am sărbătorit acea zi, acum să nu mai existe deloc, să dispară brusc din istorie”. Ursulescu spune că a fost pus de câteva ori în situația de a anunța iminenta apropiere a „marii sărbători”, organizatorii dedicându-i evenimentul artistic respectiv.
La nivel mondial, marketing nu mai înseamnă demult doar comerț cu lucruri utile, ci și comerț cu simboluri, cu amintiri, pornind de la „icon-urile” comuniste precum secera și ciocanul, steaua roșie sovietică, Che Guevara, schele, macaralele, furnale, etc. „După ce erau târâți cu forța la renumitele demonstrații de 23 August, oamenii se duceau la petreceri câmpenești. Toate aceste monstruoase petreceri câmpenești atât de hulite, dar și degustate de mulți, își au originea în acele pseudoevadări. Că era demonstrație sau nu, oamenii foloseau prilejul ca să se adune. Cu nici o altă ocazie nu erau admise adunările. Să nu uităm că tocmai o astfel de adunare, de incriminare, zisă, atunci, a făcut posibilă revolta din decembrie 1989. Știau ei ce știau…”, îmi răspundea nu demult criticul de modă Alin Gălățescu, la banala rugăminte de a comenta „semnificația” sărbătorilor din timpul comunismului.
România – o patrie în care 23 August a fost pe rând un act de eroism și o scurtare a celui de-al Doilea Război Mondial
Alin Gălățescu mi-a mai vorbit despre faptul că așa se ajungea la o formă distractivă, dar oficială de frondă și la geneza sărbătorilor la fel de „muncitorești” de azi. „Doar centrul de interes și amploarea sunt schimbate. Acum 23 August e eclipsat de 1 Mai – din nou oficial „al oamenilor ce muncesc”.
Avem deci azi un 23 August ridicat la scară și dus la parametri și mai înalt toxici: primitivism, muzică proastă și tare, mizerie, înghesuială, chiul, festivism… România – o patrie în care 23 August a fost pe rând un act de eroism și o scurtare a celui de-al Doilea Război Mondial. O dezlegare la carne și muzică, o captură a oamenilor cu munca, nu cu mintea, o debușare a esențelor unice de românism plenar… Trăiască 23 August! Nemuritor și profund băștinaș…”.
Epilog
Ultima defilare comunistă, din 23 august 1989, s-a desfășurat în București, în fața Casei Radio, din strada Știrbei Vodă. Soții Ceaușescu, împreună cu membrii Comitetului Politic Executiv (CPEX), diplomați, oameni ai muncii au asistat la acest eveniment. Ce a făcut mama în acel an, pe 23 august? A mers la „parada de 23”, așa cum îi obligau instituțiile pe toți oamenii muncii. Abia acum aflu cu stupoare că nu! Mama a tras chiulul!
„Nu m-am dus! De fapt, eu nu m-am dus la niciun 23 august”, îmi spune mama cu candoare, ajunsă acum la o respectabilă vârstă. „Și cum ai reușit mama să scapi? Era obligatoriu!”, mă răstesc umoristic la ea. ”Uite așa. Mereu mă certau șefii că nu merg, nu-mi aduc aminte cum scăpam de ei, găseam motive. Și fix după 23 august plecam la munte sau la mare. Și nu mă mai interesa nimic”.
Și mama dezvoltă, dorind să îmi demonstreze că e la curent cuvremurile care nu știu încotro să o apuce: „De câte ori plecam, după 23 august, în concediu, venea un val de ploi, traversa țara. Vreme schimbătoare, ca acum…”.
