Tradiții și superstiții de Ignat, pe 20 decembrie, de tăiatul porcului. Ignatul porcului, sărbătorit pe 20 decembrie, îmbină ziua Sfântului Ignatie Teoforul cu tradițiile păgâne. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă.
Sfântul Ignat în calendarul ortodox pe 20 decembrie
Sfântul Ignat trăia pe vremea când Iisus propovăduia oamenilor despre Împărăția Cerurilor, iar Mântuitorul l-a purtat în brațe, Sfântul devenind astfel purtător al cuvântului lui Dumnezeu la popoarele păgâne.
Sărbătoarea de pe 20 decembrie, cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inătoarea, este închinată Sfântului Ignaţie al Antiohiei şi demonstrează îmbinarea practicilor păgâne cu cele creştine.
Sfântul Ignaţie Teoforul, episcop de Antiohia şi martir al Bisericii este unul din cei mai de seamă părinţi apostolici. El ar fi fost pruncul luat în braţe de Hristos şi dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Săi. Pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos, a fost aruncat în arenă şi sfâşiat de lei, în jurul anului 110, în timpul domniei împăratului Traian.
O parte din moaştele sale se află în Catedrala episcopală din Galaţi, la Schitul Darvari din Bucureşti şi la Mânăstirea Tismana.
Tradiții și superstiții de Ignat, pe 20 decembrie
Tradițiile populare de Sfântul Ignat spun că acesta este frate cu Moș Crăciun: astfel, se povestește că demult, Sfântul a bătut la ușa unui om și l-a anunțat că după el vine Moșu Crăciun și fiecare gospodar trebuie să taie un porc pentru copiii săi. Astfel, în această zi, fiecare trebuie să taie porcul și se spune că Sfântul Ignat li se arată porcilor, anunțându-le moartea și luându-le sufletele.
Sfântul Ignat poate și vindeca bolile porcilor de-a lungul anului, pentru ca fiecare om să aibă înaintea Crăciunului un porc gras bun de tăiat. De asemenea, după unele tradiții populare, el era singurul care putea tăia porcii și cerea în schimb slănina acestora.
După alte tradiții, se oprea sânge de la porc pentru vindecarea bolilor. Se spune și că porcul care nu este tăiat în ziua de Ignat nu mai mănâncă și nu se mai îngrașă, căci el și-a visat moartea.
Tradițiile populare de Sfântul Ignat arată că această zi este numită și Crăciunul Țiganilor – căci în sate, aceștia erau cei care se ocupau cu tăierea porcilor – și încă sunt.
O credinta musceleana ne indeamna: “Chiar de n-ai taia un porc, taie cel putin o pasere: gaina, rata, gasca; ori inteapa creasta la o gaina neagra ca sa dea sangele, ca asa e bine: sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale”
Cinci tradiții ale Ignatului
Sângele animalului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.
După sacrificarea porcului, în casă este adusă mai întâi căpăţâna porcului, cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.
În anumite zone ale ţării există obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc şi să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceştia să crească rumeni şi sănătoşi.
Părul de porc se păstrează şi cu el se afumă copiii atunci când se crede ca sunt deocheaţi. Cu el se afumă şi adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice, citează Libertatea
Diferite organe ale porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale omului sau animalelor şi în practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice.
