Sărbătoarea de Crăciun rămâne una dintre cele mai iubite din cultura românească, cu o imensă încărcătură simbolică. Dincolo de semnificația religioasă a Nașterii Domnului, sărbătorită anual pe 25 decembrie, această perioadă este marcată de obiceiuri vechi, transmise din generație în generație, care îmbină credința creștină cu tradiții populare precreștine.
Datini și obiceiuri de Crăciun care se păstrează și astăzi
Chiar și în 2025, multe dintre aceste obiceiuri continuă să fie respectate, mai ales în mediul rural, dar și în orașe, unde au fost adaptate la ritmul vieții moderne. Colindatul, Ignatul, jocurile cu măști, masa de Ajun sau mersul preotului cu icoana sunt doar câteva dintre tradițiile care dau sens sărbătorilor de iarnă pentru români.
Sărbătorile de Crăciun încep, în tradiția populară, pe 20 decembrie, de Ignat. Această zi este legată de sacrificiul porcului, un obicei cu rădăcini vechi, asociat atât cu pregătirea mesei festive, cât și cu ideea de purificare și reînnoire înainte de marea sărbătoare.
Din acest moment pornesc și obiceiurile cu măști – capra, ursul, țurca sau brezaia –, întâlnite mai ales în Moldova, Muntenia și Transilvania. Personajele cu cap de animal au rol ritualic și simbolizează fertilitatea, belșugul și protecția gospodăriei. Dansurile zgomotoase și costumele viu colorate au menirea de a alunga spiritele rele și de a aduce noroc în noul an.
Ajunul Crăciunului: Colindatul, masa de post și credințele populare
Ajunul Crăciunului este una dintre cele mai încărcate zile din punct de vedere simbolic. În multe zone ale țării, în noaptea de 23 spre 24 decembrie are loc masa de Ajun pentru sufletele celor trecuți la cele veșnice. Bucatele sunt de post, iar preotul este chemat pentru a le binecuvânta, potrivit mediafax.ro.
Tot în Ajun răsună colindele de Crăciun, cântări care vestesc Nașterea Domnului. Tradiția spune că aceste colinde au fost lăsate de Dumnezeu pentru iertarea păcatelor oamenilor. Colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi și turte, numite în unele zone „scutecele lui Hristos”, iar în prezent și cu bani.
În Moldova există obiceiul păstrării luminii: în seara de Ajun se aprinde un foc din bușteni, legat simbolic de solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an. Lumina este asociată cu renașterea și cu biruința vieții asupra întunericului.
Ce nu se face în Ajunul Crăciunului
Tradiția populară stabilește și o serie de interdicții pentru Ajunul Crăciunului. Nu se bea rachiu, considerat „băutura diavolului”, nu se cer și nu se dau împrumuturi și nu se aruncă gunoiul din casă. Certurile sunt evitate, chiar și în glumă, pentru ca anul ce urmează să fie unul liniștit.
Fetele nemăritate au propriile obiceiuri de aflare a ursitului. Unele pun la fereastră, peste noapte, câte puțin din bucatele pregătite pentru sărbătoare, altele țin post aspru sau lasă mâncare afară, sperând să își viseze alesul.
Se mai spune că, în noaptea de Crăciun, apa se schimbă în vin, iar animalele capătă glas. Crescătorii de albine nu dau nimic din casă, pentru ca stupii să prospere, iar gospodarii așază pe masă pâine, sare, grâu, pește și un pahar cu apă, pentru ca rudele plecate dintre cei vii să poată gusta din ele.
Bradul de Crăciun și mersul cu Steaua
Obiceiul împodobirii bradului a apărut relativ târziu în România, fiind preluat din spațiul germanic în secolul al XIX-lea. În trecut, bradul avea un rol funerar, simbolizând tânărul plecat prea devreme din viață. Astăzi, el este asociat cu Sfânta Treime, iar podoabele reprezintă cunoașterea și bogăția, asemenea pomului din Grădina Edenului.
Din ziua de Crăciun și până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua, purtând coroane din hârtie colorată și vestind Nașterea lui Hristos. În aceeași perioadă are loc și Vicleimul (sau Viflaimul), cunoscut și sub numele de Irozii, o scenetă populară care prezintă nașterea Mântuitorului și faptele regelui Irod. Obiceiul este întâlnit mai ales în Transilvania și în zonele de sud ale țării.
Ziua de Crăciun: Liturghia de la biserică și masa în familie
În ziua de Crăciun, credincioșii ortodocși merg dimineața la biserică, la Liturghie. Cei care s-au spovedit și au ținut post primesc Sfânta Împărtășanie, iar apoi se întorc acasă pentru masa festivă, petrecută alături de familie.
Tradiția spune că este bine ca în dimineața de Crăciun să se mănânce pește, pentru a avea putere, sănătate și vioiciune în anul care urmează. Dincolo de obiceiuri și superstiții, Crăciunul rămâne, pentru români, un timp al liniștii, al împăcării și al reîntoarcerii la valorile de bază ale comunității.
