Sâmbătă, 1 februarie 2025, este prăznuit Sfântul Mucenic Trifon, sfânt căruia Dumnezeu i-a dăruit din copilărie darul vindecării bolnavilor şi putere asupra demonilor.
Sfântul Trifon este sărbătorit în fiecare an pe 1 februarie. În popor exista credința că el are putere asupra începutului de primăvară. Astfel, el este cunoscut în credința populară ca cel ce păzește livezile de omizi și lăcuste, iar pe oameni, de nebunie.
Sfântul Trifon s-a născut în satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfârşitul secolului al III-lea, regiune care astăzi aparţine Turciei. Conform crestinortodox.ro, Dumnezeu i-a dăruit din copilărie darul vindecării bolnavilor şi putere asupra demonilor. Pe când avea 17 ani, a scos de sub stăpânirea diavolului pe fiica împăratului roman Gordian. După şase zile de post şi rugăciune, Sfântul Trifon le-a descoperit păgânilor existenţa diavolului. La porunca sa, diavolul s-a arătat tuturor, în chip de câine negru, având ochii ca de foc. Prin această minune a atras pe mulţi păgâni la creştinism.
Mai târziu, în vremea împăratului Deciu, persecutorul creştinilor, Trifon a fost prins şi supus la multe chinuri: a fost lovit cu bâtele, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus desculţ prin oraş, pe vreme de iarnă. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare. Pentru că nu va sluji zeilor, a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. S-a rugat lui Dumnezeu să moară înainte de a fi supus la pedeapsa dată de împărat. Astfel, când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Creştinii au luat trupul Sfântului Trifon, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea. Însă, sfântul li se va descoperi şi le va cere să-i ducă trupul în satul natal, Lampsac. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
Sfîntul Trifon – Tradiții în ziua de pomenire
În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei. În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.
În ziua de pomenire a Sfântului Trifon se practică o serie de ritualuri, cu scopul de a asigura protecția și fertilitatea livezilor de pomi fructiferi și a viilor. În vechime, viticultorii și pomicultorii țineau post în această zi și chemau preotul să le stropească cu agheazmă livezile și via, ca aceastea să fie ferite de nerodire și de secetă sau grindină.
În sudul Olteniei exista un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. Pe lângă acest obicei de tăiere a corzilor de viță-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantațiilor și afumau via cu o cârpă aprinsă, spre a feri via de pătrunderea forțelor malefice.
În zonele Banatului și ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie, bărbații ieșeau în livezi și după ce curățau pomii, îi stropeau cu apă luată în zori din izvoare și sfințită de preot.
Un alt obicei întâlnit în această zi era „scuturatul pomilor”. Cu topoarele în mâini, bărbații loveau pomii la rădăcină, mimând tăierea acestora:
„Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai”. Răspunsul era dat de un copil în vârstă de 7-8 ani care simboliza „sufletul” pomului: „Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi”. Odată ce ritualul de la vie era încheiat, viticultorii se îndreptau în alai spre casă. Veneau spre casă purtând pe cap cununi făcute din primele corzi tăiate din vie. Acasă, viticultorii erau așteptați cu masa abundentă, semn că astfel trebuia să fie și producția viticolă.
Se pare că Sfântul Trifon a împrumutat și atribute ale zeului Dionysos, căci o cană cu vin îi era destinată spre a câștiga bunăvoința sa spre a apăra viile și a obține recolte bogate de struguri.