Crăciunul are numeroase tradiții, dar probabil niciuna nu e mai iubită și mai populară decât bradul de Crăciun frumos împodobit. Fie că sunt reali sau artificiali, brazii de Crăciun sunt practic sinonimi cu sărbătoarea. Dar cum au devenit brazii parte a Crăciunului?
Când vorbim de semnificația bradului gândul ne duce spre religie, și chiar creștinism. Se pune că forma sa triunghiulară reprezintă Sfânta Treime. Pe de altă parte, şi dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înţeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstrează în regiuni din Oltenia şi din sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului de înmormântare, bradul reprezenta nunta mortului cu divinitatea şi natura.
Încă din Antichitate, oamenii se închinau la pomi numiți de ei sacri. Druizii socoteau stejarul drept copac sfânt. Egiptenii aveau palmierul, iar scandinavii și romanii – bradul! Brazii au fost folosiți în ritualuri și ca decorațiuni din cele mai vechi timpuri, făcând astfel ca sursa bradului de Crăciun modern să fie deschisă dezbaterii.
Cu toate acestea, mulți cred că își are originea în Germania. Potrivit Britannica, se spune că în Germania, în jurul anului 723, Sfântul Bonifaciu a întâlnit păgâni care pregăteau un sacrificiu la un stejar dedicat zeului Thor (Donar). Bonifaciu a dus un topor la copac și, când nu a fost doborât de zeul lor, le-a proclamat păgânilor uimiți că un stejar veșnic verde din apropiere era „copacul lor sfânt”. Alte surse relatează că un brad a crescut pe locul stejarului căzut.
Citiți și: Bradul de Crăciun a devenit o afacere chineză de proporții | VIDEO
Bradul de Crăciun cu mere roșii
Indiferent dacă această poveste este adevărată sau nu, pomii veșnic verzi au devenit parte a riturilor creștine din Germania, iar în Evul Mediu au început să apară acolo „pomii paradisului”. Meniți să reprezinte Grădina Edenului, în acești pomi veșnic verzi erau atârnate mere. Au fost adăugate și alte decorațiuni – se pare că Martin Luther a atârnat pentru prima dată lumânări aprinse pe un brad în secolul al XVI-lea – iar brazii paradisului au evoluat în brazi de Crăciun. Iar popularul colind de origine germană „O, Tannenbaum!” („O, brad frumos!”) este și el datat din secolul al XVI-lea.
Potrivit documentelor, primul brad de Crăciun ar fi fost fost împodobit în 1605, la Strasbourg, cu mere roșii. Șase ani mai târziu, ducesa Dorothea Sibylle von Schlesien împodobește pentru prima oară bradul așa cum îl cunoaștem astăzi. Pe măsură ce germanii migrau, aceștia duceau brazii de Crăciun în alte țări, în special în Anglia. Acolo, în anii 1790, Charlotte, soția născută în Germania a regelui George al III-lea, a pus brazii să fie decorați pentru sărbătoare.
Cu toate acestea, un prinț născut în Germania, Albert, și soția sa, regina Victoria a Marii Britanii, au fost cei care au popularizat tradiția în rândul britanicilor. Cuplul a făcut din brazii de Crăciun o parte importantă a festivităților sărbătorii, iar în 1848 o ilustrație a familiei regale în jurul unui brad decorat a apărut într-un ziar londonez. Brazii de Crăciun au devenit curând obișnuiți în casele englezești.
Bradul de Crăciun a trecut prin diverse „etape” de-a lungul timpului
Cum a devenit bradul de Crăciun artificial
Coloniștii germani au introdus brazii de Crăciun în Statele Unite, deși obiceiul nu a fost inițial îmbrățișat. Mulți puritani s-au opus complet sărbătorii din cauza rădăcinilor sale păgâne, iar oficialii coloniei Massachusetts Bay au interzis chiar sărbătorirea Crăciunului. Antipatia lor față de sărbătoare a fost atât de mare încât și-au închis chiar bisericile pe 25 decembrie.
Abia în anii 1820 Crăciunul a început să câștige popularitate în Statele Unite, iar primul brad de Crăciun din țară ar fi fost expus în anii 1830. Popularitatea bradului de Crăciun s-a răspândit cu ajutorul influentei reviste Godey’s Lady’s Book, care în 1850 a publicat ilustrația din 1848 a familiei regale britanice, deși reprezentarea familiei a fost modificată pentru a părea americană. Acestea și alte eforturi au contribuit la popularizarea brazilor de Crăciun în Statele Unite până în anii 1870.
Brazii de Crăciun s-au răspândit în întreaga lume, dar tradiția a început să aibă un impact negativ asupra pădurilor, în special în Germania, notează Britannica. Drept urmare, germanii au început să fabrice brazi artificiali din pene de gâscă în anii 1880. Acești brazi și-au găsit drumul în diferite țări, iar în timp penele de gâscă au fost înlocuite cu alte materiale. O evoluție notabilă a avut loc în anii 1930, când un producător de perii pentru toaletă ar fi folosit surplus de produs pentru a crea un brad artificial. Acești brazi din perii au câștigat popularitate, dar au fost ulterior înlocuiți de versiuni din aluminiu și apoi din plastic.
Bradul de Crăciun – Primul din România
La români vorbim despre brad făcând referire la vechea simbolistică a stâlpului lumii (axis mundi), sugerând corespondența între pământ și cer. Pomul împodobit devine astfel, o imagine a cosmosului și a naturii atotdăruitoare. În satele românești, nu exista tradiția împodobirii bradului de Crăciun, iar copiii de la sate nici măcar nu-l așteptau pe Moș Crăciun. Cu alte cuvinte, oamenii de la țară așteptau Nașterea Domnului.
Acest obicei a fost adus pentru prima dată în România de Regele Carol I, care împodobea bradul la Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Prin urmare, primul brad care a fost împodobit la noi de Crăciun este cel de la palatul lui Carol I, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. În Palatul Domnesc de pe Calea Victoriei, în noaptea de Crăciun, invitații de seamă la palat împodobeau bradul. În „Memorii” Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874 care a fost „de o frumuseţe strălucitoare” şi când, pentru prima dată, au fost impodobiţi de Principesa Elisabeta în Sala Tronului 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice şi întreaga lume bună a Bucureştiului a fost prezentă şi a primit cadouri simbolice.
Şi Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, scria despre acest Crăciun care a strălucit în memoria sa ca o amintire de neînlocuit, „unicul Crăciun cu adevărat fericit”. Astfel, tradiția împodobirii bradului s-a răspândit mai întâi în casele înstărite și apoi peste tot la noi.
Oricum ar fi, bradul de Crăciun să vă fie lumină, iar Nașterea lui Hristos/Să vă fie de folos cum se spune din bătrâni la români.
