Un nou studiu realizat cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb aduce noi informații despre formarea planetelor și cum aceasta a fost posibilă în universul timpuriu, contrazicând modelele tradiționale despre cum s-au format planetele și despre condițiile în care au evoluat primele stele și planete.
Telescopul James Webb aduce oi informații despre formarea planetelor
În urmă cu aproximativ 20 de ani, oamenii de știință au observat, folosind telescopul Hubble, cea mai veche exoplanetă cunoscută la acea vreme, o planetă gigant, de aproximativ 2,5 ori mai masivă decât Jupiter, aflată la 5.600 de ani lumină distanță, în constelația Scorpius.
Această planetă a ridicat întrebări majore, având în vedere că se afla la mai puțin de un miliard de ani după Big Bang și era mult mai veche decât Pământul, ceea ce contrazicea modelele tradiționale despre evoluția universului, notează mashable.com.
Modelele acceptate anterior afirmau că, în condițiile universului timpuriu, planeta nu ar fi putut să se formeze rapid, având în vedere lipsa elementelor grele în compoziția sa.
Cu toate acestea, observațiile realizate cu Telescopul James Webb, ce detectează radiații infraroșii, au oferit noi perspective despre cum s-au putut forma planetele chiar și în jurul stelelor primordiale, care aveau mult mai puține elemente grele decât stelele actuale. Aceasta este o descoperire importantă pentru înțelegerea modului în care s-au format planetele în primele stadii ale evoluției universului.
Echipa Webb a studiat discurile planetare timpurii în Norul Magelanic Mic, o galaxie pitică din apropierea Căii Lactee, care conține stele tinere și cu un conținut scăzut de elemente grele (aproape 10% din elementele grele ale Soarelui). Acest cluster de stele, numit NGC 346, a fost folosit ca model pentru a simula condițiile din universul timpuriu.
Cercetătorii au descoperit că, chiar și la vârste relativ înaintate de 20-30 de milioane de ani, stelele din acest cluster aveau încă discuri substanțiale de gaz și praf, contrar așteptărilor anterioare, care indicau că aceste discuri ar fi trebuit să dispară rapid (în doar câteva milioane de ani). Aceasta sugerează că planetele aveau mai mult timp pentru a se forma în jurul acestor stele primordiale.
Cercetările anterioare sugerau că discurile planetare timpurii, formate din gaz și praf, nu ar fi putut să supraviețuiască mult timp datorită presiunii radiației provenită de la stelele tinere.
Totuși, studiul recent sugerează două posibilități prin care aceste discuri ar fi putut rămâne intacte mai mult timp: prima ar fi că, din cauza lipsei elementelor grele, stelele nu au putut dispersa rapid discurile cu ajutorul radiației lor, iar a doua posibilitate ar fi că discurile ar fi fost inițial mult mai mari, având nevoie de mai mult timp pentru a fi dispersate de stele. În acest ultim caz, discurile ar fi durat de până la 10 ori mai mult decât se estima anterior.
Această descoperire are implicații semnificative pentru înțelegerea formării planetelor și a tipurilor de sisteme planetare care ar putea exista în condițiile primordiale ale universului.
De asemenea, ea contribuie la revizuirea teoriilor despre cum stelele și planetele s-au format, având în vedere că, în acea perioadă timpurie a universului, elementele grele nu erau atât de abundente și, prin urmare, procesele de formare planetară ar fi putut să decurgă diferit.
În concluzie, acest studiu sugerează că modelele anterioare despre formarea planetelor ar putea fi incomplet corecte și că, chiar și în condițiile universului timpuriu, aveau loc procese de formare planetară care nu au fost pe deplin înțelese până acum. Aceste noi informații aduse de telescopul Webb sunt esențiale pentru a înțelege mai bine cum s-au format planetele și ce condiții erau necesare pentru a permite acest lucru.
CITEȘTE ȘI – Cel mai mare crater de pe Lună este mult mai mare decât am realizat vreodată
