Tăierea drastică a cheltuielilor publice prin ”ordonanța trenuleț”, ce va introduce măsuri dure de austeritate, va face ca suprimarea bruscă a consumului privat să agraveze, în lipsa altor măsuri care să sprijine economia, instabilitatea financiară a bugetului de stat.
Tăierea drastică a cheltuielilor publice va aduce dezechilibre și mai mari
Tăierea drastică a cheltuielilor publice este echivalentă cu încercarea de a stinge focul cu benzină.
După ce guvernanții de la București începeau anul 2024 furtunos, estimând un avans economic de 3,4% la începutul anului, optimismul inițial s-a risipit și a lăsat locul realității mult mai dure decât cea prezentată de discursurile politice.
Comisia Națională de Strategie și Prognoză și-a revizuit estimările în toamnă, cu ocazia rectificării bugetare, la un avans economic de 2,8% în 2024, pentru ca recent să aibă loc o revizuire negativă și mai drastică, ce anunță o creștere economică de doar 1%.
Cu deficitul bugetar (diferența dintre cheltuielile și veniturile bugetului de stat) lucrurile s-au petrecut la fel. Dacă România începea anul 2024 cu perspectiva oficială a unui deficit bugetar de 5% din PIB, rectificarea bugetară din toamnă a anunțat o cheltuieli mai mari decât veniturile bugetare cu 7% din PIB, în timp ce voci autorizate, precum cea a Consiliului Fiscal, anunțau un deficit bugetar mai mare pentru 2024, de 8% din PIB.
Trimestrul trei a adus însă o evoluție negativă a economiei (scădere față de trimestru precedent) care, concomitent cu incertitudinile majore politice și economice de la finalul anului, fac tot mai multe voci să anunțe un deficit bugetar de aproximativ 10%, pe metodologie europeană, dublu în comparație cu estimările inițiale.
Tăierea drastică a cheltuielilor publice în loc de creșterea veniturilor
Degradarea puternică a stabilității financiare face ca atât Comisia Europeană, cât și instituțiile financiare internaționale, să ceară guvernului de la București să adopte în 2025 măsuri urgente de consolidare bugetară.
Acestea se traduc prin creșterea veniturilor la bugetul de stat, reducerea cheltuielilor sau ambele. În consecință, guvernul Ciolacu 2, care în mare măsură este același cu guvernele Ciolacu și Ciucă, care au adus România în situația extrem de complicată în care se află azi, a anunțat tăierea drastică a cheltuielilor publice în 2025.
Este vorba despre infama ”ordonanță trenuleț”, prin care guvernul Ciolacu 2 găsește necesar că prima măsură pentru stabilizarea bugetului de stat este înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor, măsuri dure de austeritate ce aduc aminte de politicile lui Traian Băsescu și ale guvernului Boc impuse în 2010 la solicitarea Fondului Monetar Internațional – F.M.I.
Ce nu par a ști decidenții din guvernul Ciolacu 2 sau cei din exterior care le cer să ia aceste măsuri (Comisia Europeană) ori, dacă știu, nu pare că le pasă prea mult, e că tăierea cheltuielilor publice în condițiile în care economia suferă este o măsură ciclică, ce va lovi și mai tare în avansul economic și va duce la adâncirea dezechilibrelor.
Exemple recente, cât se poate de reale, arată că, în condițiile de criză sau pre-criză economică, austeritatea bugetară nu face decât să prelungească suferința economică și să împiedice revirimentul.
Acest lucru este cunoscut chiar și de F.M.I., relevante în acest sens fiind spusele lui Jeffrey Franks, infamul reprezentant al Fondului în România la acea vreme, care declara în august 2009 la București, în cadrul unei întâlniri cu studenții, în aula Academiei de Studii Economice: ”Actuala criză economică și financiară internațională are mai multe caracteristici comune cu Marea Depresie economică a anilor ’30 din secolul trecut […]; una dintre greșelile făcute în anii ’30 de guverne, pe care ar trebui să o evite în contextul actualei crize, este reducerea drastică a cheltuielilor publice.
Astfel, scăderea cu 12% a cheltuielilor publice de către Guvernul S.U.A., între anii 1930 şi 1932, a condus la reducerea drastică a consumului și la creșterea cu 24% a șomajului în perioada amintită”.
Grecia, caz de manual
Grecia este poate cel mai bun exemplu despre efectul devastator al măsurilor dure de austeritate pentru economie.
Criza datoriei suverane a Greciei s-a desfășurat între anii 2008 și 2018, însă problemele cu care s-a confruntat Republica Elenă își au originile încă din 2001, de la adoptarea monedei unice europene.
În 2009, țara anunța un deficit bugetar de 12,9% din PIB. Agențiile de rating au coborât ratingurile de credit ale țării, fapt ce i-a speriat pe investitori și a crescut puternic costurile finanțării datoriei suverane.
În 2010 , Grecia a anunțat un plan de a-și reduce deficitul bugetar la 3% din PIB în doi ani. Grecia a încercat să asigure creditorii din Uniunea Europeană, în special Germania, că este responsabilă din punct de vedere fiscal.
Dar, la doar patru luni de la anunțarea angajamentului legat de reducerea deficitului bugetar, Grecia făcea anunțul că există un mare risc de a intra în incapacitate de plăți.
De la anunțul făcut în 2010 și până în 2020, diferitele autorități europene și investitori privați au împrumutat Greciei aproape 320 de miliarde de euro, avantajul Republicii Elene din acest punct de vedere, în comparație cu România de azi, fiind apartenența la zona euro.
Doar că aceste împrumuturi au fost condiționate de măsuri de austeritate draconice impuse Greciei, care au aruncat economia într-o lungă perioadă de recesiune și au scăzut drastic nivelul de trai al populației.
Măsurile de austeritate impuse Greciei au prevăzut reformarea sistemului de pensii, în sensul scăderii cheltuielilor cu pensiile acordate și al creșterii contribuțiilor plătite de angajați, reformarea sistemului de salarii din sectorul bugetar ce a dus la o scădere a acestora, o drastică reformă fiscală, pentru reducerea deficitului, ce prevedea creșterea impozitelor și taxelor și eliminarea oricărei forme de facilități fiscale și nu în ultimul rând privatizarea marilor companii de stat.
În urma acestor măsuri de austeritate, economia Greciei s-a contractat cu 25% pe parcursul a mai mulți ani, șomajul a ajuns la 25%, iar șomajul în rândul tinerilor la 50%, potrivit unui studiu realizat de thebalancemoney.com.
Austeritatea lui Merkel a slăbit economia europeană
Un alt exemplu negativ este dat de politicile de austeritate impuse în UE de liderii Comisiei Europene, sub bagheta Angelei Merkel, după marea criză financiară din 2008.
Au existat numeroase avertismente publice ale unor analiști economici cu renume care au explicat decidenților UE că o continuare a politicilor de austeritate nu înseamnă decât o prelungire a crizei economice, o îngustare și mai accentuată a orizonturilor economico-sociale pentru țările blocului comunitar.
Aceste avertismente au fost ignorate însă și pandemia din 2020 a prins blocul comunitar cu o economie slăbită, venită după mulți ani de avansuri anemice, în același timp cu o criză a datoriilor suverane din ce în ce mai acută.
Deși perioada în care Angela Merkel este prezentată ca fiind ani ce au adus stabilitate în Europa, moștenirea doamnei Merkel a rămas în memoria multor europeni ca având cea mai importantă caracteristică austeritatea brutală, marasmul economic al blocului comunitar și în cele din urmă scăderea nivelului de trai al europenilor.
În condițiile în care consumul public și privat este principalul motor de creștere al economiei, atât la nivel european, cât și în România, tăierea masivă cheltuielilor publice înseamnă frânarea acestui consum și în consecință a avansului economic.
Nu întâmplător în Germania se fac azi apeluri publice, de la cel mai înalt nivel, inclusiv din partea președintelui Bundesbank, banca centrală a țării, pentru renunțarea la așa-numita frână a datoriilor, care interzice Berlinului să împrumute mai mult de 0,35% din PIB în orice an fiscal, pentru a se da un impuls economiei germane care se apropie de al doilea an consecutiv de recesiune, așa cum scrie Financial Times.
Avans PIB sub cel al îndatorării
Mai trebuie amintit și cazul României. După mai mulți ani de creștere economică spectaculoasă, în timpul guvernării Tăriceanu, criza financiară internațională din 2008 a adus un recul de minus 5,5% în 2009.
Măsurile de austeritate impuse, la cererea F.M.I., de guvernul Emil Boc și anunțate la acea vreme de președintele Traian Băsescu au făcut ca 2010 să aducă o contractare suplimentară a economiei, de 3,9%.
Au urmat alți doi ani cu avans economic modest, pentru o țară cu economie în curs de dezvoltare, 2011 și 2012, în care creșterea economică anuală s-a situat în apropiere de 2%.
Abia începând cu 2013 economia României a reușit să reia un ritm susținut de dezvoltare, de peste 3%, austeritatea impusă în 2010 prelungindu-și efectele negative pe parcursul mai multor ani.
În condițiile în care pentru 2024 se așteaptă un avans economic de aproximativ 1%, introducerea de măsuri dure de austeritate va aduce în 2025 un ritm economic anemic, cu investiții publice pe hârtie și revigorarea procesului de producție doar în reclamele electorale.
În lipsa stimulării producției interne și a creșterii nivelului veniturilor fiscale la bugetul de stat, avansul economic anemic va fi sub viteza cu care vor crește datoriile țării și va face ca instabilitatea financiară să crească, în loc să scadă, iar dezechilibrele să fie alimentate de tăierea drastică a cheltuielilor publice.
Citiți și: Lista companiilor cu cifră uriașă de afaceri care nu au plătit impozit pe profit în 2023
