Suntem în mijlocul unei lovituri de palat? Este întrebarea legitimă care se pune în acest moment, în care asistăm la o exacerbare a manipulării și putem chiar spune a linșării mediatice a unui candidat, Călin Georgescu, care nu este pe placul sistemului. Împotriva lui sunt asmuțite o mare parte a presei aservite sistemului, a instituțiilor de stat și prin mobilizarea prin declarații a unor organizații internaționale.
Ce este o lovitură de palat
Iată cum definește Wikipedia o lovitură de palat:
“Este o formă de lovitură de stat este și “lovitura de palat”, care totuși se realizează departe de ochii și urechile mulțimii, aparține de regulă unei facțiuni aflate la putere, un partid dominant sau o “tabără” politică, apropiată grupului conducător, uneori chiar din cadrul grupului”.
Ideea nu este nouă. A fost vehiculată întâi de președintele AUR, care cu siguranță va fi și liderul opoziției și a fost apoi reluată timid de către Anca Alexandrescu în emisiunea în care l-a avut invitat pe Călin Georgescu. Printre mijloacele de mediatizare care susțin această lovitură de palat se află: Digi24, Antena 3 CNN, B1Tv și site-urile Evenimentul zilei, știripesurse.ro, g4media.ro, comisarul.ro și multe altele, care o susțin în mod fățiș pe Elena Lasconi, multiplicând exponențial niște informații false, sau construite drept false, care au drept scop incriminarea unui alt candidat, respectiv Călin Georgescu la alegerile prezidențiale și crearea unui avantaj ilegal prin modalități ilegale de influențare directă a electoratului.
Este foarte clar că se încearcă inducerea unui sentiment de frică, de neliniște și nesiguranță, iar aceste sentimente sunt atribuite sau asociate cu Călin Georgescu. Este o tactică folosită atunci când vrei să favorizezi un alt candidat și să muți o majoritate consistentă de voturi spre celălalt candidat. Linșajul mediatic, dar mai ales atacurile concertate împotriva lui Călin Georgescu îmi oferă certitudinea că ne aflăm în aceste zile în mijlocul unei lovituri de palat, care respectă întru totul definiția dată de Wikipedia.
Iată câteva întrebări legitime care trebuiesc a fi puse în acest moment:
1) Este cunoscut faptul că în turul 1, în timp ce votul a fost încheiat în România membrii staf-ului Elenei Lasconi încă neintrată în turul doi, făceau apel la vot pentru românii aflați în diaspora influențând în mod direct evoluția alegerilor. De ce nu a fost sesizată Curtea Constituțională atunci?
2) De ce nu s-a autosetizat Parchetul general după decizia Curții Constituționale, în urma cererii de anularea a alegerilor făcută de candidatul Cristian Terheș când s-a decis renumărarea tuturor voturilor?
La începutul săptămânii, aceeași Curte Constituțională spunea că nu trebuiesc renumărate și voturile din diaspora pentru că cererea a fost făcută doar pentru România, contrazicând propria decizie inițială prin care a cerut renumărarea TUTUROR voturilor.
3) De ce desecretizarea documentelor CSAT care se referă la atacuri cibernetice aferente turului 1 al alegerilor prezidențiale a fost făcută cu doar trei zile înainte de votul final?
4) De ce nu au fost desecretizate imediat după ce a avut loc ședința CSAT și după ce Curtea Constituțională a validat turul 1?
Este clar că ne aflăm în fața unei lovituri de palat în care anumite grupări politice încearcă păstrarea unui “status quo”, adică unei stări de fapt a păstra avantajele oferite de prerogativele oficiale. Nu știu care va fi rezultatul alegerilor, dar îl pot bănui și vă întreb cu groază dacă declarația generalului Gog de la STS potrivit căreia se poate interveni direct de la butoane pentru a influența rezultatul alegerilor nu va deveni operativă la votul de duminică, tocmai pentru a certifica succesul loviturii de palat. În aceste condiții degeaba ne-am pus speranțele în alegeri libere și independente, degeaba au ieșit jumătate din români să voteze cu ambele mâini, pentru că este foarte clar că mafia ce domină România de 34 de ani nu se lasă gonită cu una cu două. E clar că să dorește consfințirea faptului că România este o colonie a marilor puteri europene și că poporul va fi obligat să stea din nou cu capul în noroi încă cinci ani.
