Sindromul sensibilității selective la sunete sau misofonia este o tulburare medicală reală. Nu toate sunetele au efecte negative asupra organismului, ci doar unele care pot fi auzite chiar și când nu se produc în imediata apropiere.
Sunetul de chipsuri ronțăite poate fi la fel de deranjant, pentru cineva care suferă de misofonie, și când se aude lângă ea și când se aude în alt colț al camerei sau chiar și în altă cameră.
Misofonia poate fi declanșată de un zgomot, produs de cineva când mănâncă, respiră, mestecă, cască sau fluieră.
În unele cazuri factorul declanșator poate fi și o mișcare repetitivă care parcă incepe să fie auzita la un moment dat. Este ca și cum cineva te agită, te înghiontește sau își clatină piciorul. Sindromul sensibilității selective la sunete este o tulburare medicală reală. Ea este destul de greu de suportat atât de cel care suferă de ea, cât și de persoanele din jur.
Jennie Lynn a povestit despre această afecțiune, într-un articol scris pe Yourtango.com. Pentru cei mai mulți dintre oamenii normali sunetele de chipsuri ronțăite nu sunt o problemă, dar pentru mine este foarte enervant, povestește Jennie Lynn.
Ea dezvăluie că nu suportă sunetele auzite atunci când atinge lingura sau furculița cu dinții
“Mi se face pielea de găină, mi se strepezesc dințîi și am nevoie de multă stăpânire de sine ca să nu-l înjunghii. Iar plescăitul pe care îl scoate uneori când mănâncă… Uneori trebuie să îmi pun căștile și să ascult muzică pentru a încerca să nu-l mai aud. Știind că sufăr de o tulburare medicală reală, iubitul meu a încercat să își schimbe obiceiurile, dar problema tot persistă” a povestit Jennie Lynn. Ea a citit articole despre alte cupluri care trăiesc cu misofonia. Sfatul specialiștilor era fie ca persoana în cauză să îndure, în speranța că se va desensibiliza la un moment dat, fie să își părăsească partenerul pentru a găsi o altă persoană ale cărei obiceiuri nu vor fi atât de enervante.
Suflătoarele de frunze, oamenii gălăgioși care vorbesc în fața casei, copiii care plâng sau țipă, când cineva mănâncă popcorn sau nachos la cinematograf, sunt sunetele care mă scot din minți, dezvăluie tânăra.
“Nu simt din start că aș vrea să strâng de gât persoana. Când aud un sunet neplăcut, doar încep să mă simt iritată foarte repede. Pe măsură ce continuă, enervarea se acumulează și ajunge la un nivel la care aproape că am nevoie de un sac de box pentru a-mi descărca nervii. Am încercat exercițîi de respirație, dar cele mai bune prietene s-au dovedit a fi căștile. În concluzie, cum fac față la atâta enervare, mai ales că vine din partea bărbatului pe care îl prețuiesc atât de mult?
Îl iubesc, așa că doar mă strâmb și suport. Îl mai înghiontesc în coaste câteodată, dar de cele mai multe ori îi spun cât de tare se aude și el încearcă să scadă volumul. Încă nu am găsit niciun tratament pentru această tulburare.
Se spune că nu are vindecare, așa că probabil voi trăi așa pentru tot restul vieții. Nu sunt nebună, doar am o nefericită aversiune față de zgomote. Misofonia este o tulburare reală pentru care nu există tratament în afară de a lucra continuu pentru desensibilizare”, spune Jennie Lynn.
Citiți și
Filmul Oppenheimer a luat aproape tot la Oscar
