Relansat în această toamnă, Comitetul de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei revine în spațiul public cu una dintre cele mai tranșante luări de poziție din ultimii ani privind viitorul UE. Într-o declarație asumat federalistă, organizația cere accelerarea autonomiei strategice a UE și o reformă instituțională care să permită Uniunii să acționeze ca un actor geopolitic coerent, capabil să își apere interesele fără dependențe structurale externe.
Autonomia strategică din Uniunea Europeană, dincolo de retorică
Documentul pornește de la un diagnostic dur asupra contextului internațional actual. „Uniunea Europeană se confruntă cu provocări fără precedent într-un moment în care ordinea multilaterală organizată de ONU este atacată”, notează semnatarii, care leagă fragilitatea arhitecturii globale de incapacitatea UE de a răspunde unitar și rapid la crize majore de securitate, economice și politice.
În acest cadru, textul susține că Uniunea Europeană nu mai poate funcționa ca un spațiu al compromisurilor minime între state membre, ci are nevoie de instrumente decizionale și financiare comparabile cu cele ale marilor puteri globale.
Unul dintre punctele centrale ale declarației vizează relația dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, pe care autorii o descriu ca fiind marcată, în ultimii ani, de concesii politice și economice fără rezultate concrete. Abordarea UE față de președintele american Donald Trump — „de la summit-ul NATO până la dereglementările din domeniul regulilor digitale, de inteligență artificială și de mediu, până la umilința tarifelor” — este considerată un eșec strategic.
Potrivit semnatarilor, această politică nu doar că nu a consolidat poziția Europei, ci a contribuit la adâncirea vulnerabilităților sale structurale și a transmis un semnal de slăbiciune într-un moment critic. În viziunea autorilor, efectele acestei strategii se resimt inclusiv în dosarul Ucrainei, unde concesiile occidentale riscă să contureze un „plan de capitulare”.
Concluzia documentului este formulată fără ambiguități: „Autonomia strategică nu mai este o opțiune, ci o necesitate.”
Reforma instituțională și blocajele decizionale din Uniunea Europeană
Dincolo de dimensiunea geopolitică, manifestul insistă asupra unei reforme instituționale profunde a Uniunii Europene. Semnatarii cer o interpretare federalistă a Tratatului de la Lisabona și extinderea votului cu majoritate calificată în domenii considerate esențiale: politică externă, apărare și finanțe.
„Trebuie să depășim vetocrația în politica externă, apărare și finanțe”, se arată în declarație, care identifică regula unanimității drept una dintre principalele cauze ale paraliziei decizionale europene. Autorii propun ca procesul de reformă, inclusiv eventualele modificări ale tratatelor, să fie susținut de o coaliție pro-europeană transpartinică, activă la nivelul statelor membre, al Parlamentului European și al Comisiei Europene.
În acest context, este subliniat rolul Parlamentului European, care ar trebui implicat mai activ în condiționarea sprijinului bugetar și în orientarea strategică a Uniunii, alături de foruri interparlamentare și cetățenești menite să confere legitimitate democratică reformelor propuse.
Apărarea comună europeană și miza bugetară
Dimensiunea de securitate ocupă un loc central în document. Semnatarii solicită explicit înființarea unei Apărări Comune Europene, așa cum este prevăzută în articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În cazul în care unanimitatea nu poate fi atinsă, inițiativa ar putea fi realizată printr-o nouă formă de Cooperare Structurată Permanentă între statele membre dispuse să avanseze.
„Aceasta va constitui un Sistem de Apărare European capabil să coordoneze forțele armate naționale în cazul unei agresiuni asupra oricărui stat membru”, se precizează în text, care subliniază necesitatea unui Centru de Comandă și Control al UE.
În plan financiar, declarația cere Comisiei Europene să propună un nou Cadru Financiar Multianual, mai ambițios, capabil să finanțeze bunuri publice europene, inclusiv apărarea și cercetarea, fără a diminua bugetele destinate coeziunii, agriculturii, mediului și politicilor sociale.
Cine susține manifestul și care este semnalul politic
Lista semnatarilor reunește nume influente din politica și viața intelectuală europeană, printre care Guy Verhofstadt, Josep Borrell Fontelles, Enrico Letta și filosoful Slavoj Žižek, alături de foști comisari europeni, președinți ai Parlamentului European, academicieni și lideri ai societății civile. Singurul român care a semnat documentul este fostul prim-ministru Petre Roman.
Prin radicalitatea propunerilor și prin profilul celor care le susțin, declarația Comitetului de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei se conturează ca un semnal politic puternic într-un moment de inflexiune pentru proiectul european. Miza nu este doar reformarea unor mecanisme instituționale, ci redefinirea rolului Uniunii Europene într-o lume în care echilibrul de putere se reconfigurează rapid, iar indecizia riscă să devină o vulnerabilitate strategică în sine.
Tarile suverane si independente trebuie sa spuna NU. Acesti „lideri” cine sunt? Cine i-a votat? TREZITI-VA!