The Economist notează că instrumentele spionajului global s-au schimbat, sugerând că spionajul nu mai e ce a fost. Ce este diferit astăzi? Printre altele, supravegherea tehnică omniprezentă.
Sursa menționată notează că, atunci când CIA a organizat unul dintre primele sale simpozioane pe teme de inteligență artificială, în 1983, la Langley, Virginia, acesta a inclus o expoziție a furnizorilor, unde industria putea prezenta produsele sale. Dar tehnologiile emblematice – supercalculatoarele, avioanele-spion, sateliții Corona – erau proiecte de elită, utilizate în principal pentru a spiona o lume care nu dispunea de această tehnologie, și inerent stataliste, prin amploarea și cheltuielile lor.
Ceea ce este diferit astăzi este faptul că tehnologia digitală a pătruns în fiecare colț al vieții. În prezent există 8,5 miliarde de smartphone-uri în întreaga lume, parte a unei revoluții microelectronice în care costul camerelor, microfoanelor, receptoarelor GPS și al altor senzori a scăzut vertiginos. Pe măsură ce penetrarea globală a internetului a crescut de la 35% în 2013 la 67% în 2023, acești senzori – din telefoane, computere, mașini și televizoare – au fost interconectați, creând fabrici de inteligență în fiecare buzunar, pe fiecare stradă. Algoritmii și puterea de calcul pentru a da sens torentului de date au devenit exponențial mai capabili și mai eficienți.
Spionajul în cumpănă: Se schimbă ceea ce poate fi spionat!
Acest lucru a schimbat lucrurile care îi interesează pe spioni. Serviciile de informații au sarcina nu numai de a supraveghea tehnologia rivalilor lor – un rival construiește în secret un model de IA de mari dimensiuni – ci și de a influența modul în care aceasta este utilizată. Serviciile de securitate occidentale se tem că influența Chinei asupra produselor conectate la internet, de la TikTok la routere și mașini autonome, ar putea deveni instrumente de colectare a datelor, de ingerință politică sau de sabotaj pe timp de război. Agențiile de informații privind semnalele (SIGINT) au fost în prim-planul dezbaterilor publice, cu un accent pe o anumită chestiune: Huawei, un gigant chinez al telecomunicațiilor, ar trebui să fie împiedicat să furnizeze părți esențiale ale infrastructurii occidentale?
Pe lângă faptul că se schimbă ceea ce poate fi spionat, se schimbă și modul în care lucrează spionii. Unele lucruri sunt mai ușoare. În timpul Războiului Rece, operațiunile secrete – sau „măsurile active” în limbajul KGB – necesitau o infrastructură elaborată și costisitoare, notează Thomas Rid de la Universitatea Johns Hopkins. Operațiunile paramilitare ale CIA necesitau hardware militar negabil (arme sovietice vechi), companii fantomă (companii aeriene false) și dorința de a risca vieți americane.
Operațiunile virtuale – cum ar fi recentul atac al Rusiei asupra sistemelor de control industrial din rețelele electrice și de apă americane și europene – sunt mai ieftine, mai ușoare și mai sigure. „Operațiunile prin rețele de calculatoare au o tentație încorporată, aceea de a face acțiunile sub acoperire mai distructive, mai agresive și de a devia de la subversiune la sabotaj”, spune Rid.
Răspândirea criptării end-to-end a complicat lucrurile în spionaj
Alte operațiuni au devenit mai dificile. Răspândirea criptării end-to-end a complicat lucrurile. Creșterea „supravegherii tehnice omniprezente” (UTS) a făcut mai dificilă ascunderea identității ofițerilor de informații, călătoria sub pseudonim și întâlnirea cu agenți. Această supraveghere este mai puternică, mai răspândită și mai ostilă: China a exportat tehnologie de supraveghere în întreaga lume.
Acestea nu sunt doar jocuri obscure de spion contra spion. Invadarea Israelului de către Hamas la 7 octombrie a scos la iveală consecințele eșecului serviciilor de informații. Într-o lume în care războiul dintre marile puteri se anunță din ce în ce mai puternic, o bună activitate de informații poate contribui la stabilitate. În timpul Războiului Rece, NATO dorea ca serviciile de informații ale Pactului de la Varșovia să fie „decente sau bune”, notează John Ferris în istoria sa autorizată a GCHQ, agenția britanică de informații, deoarece acestea contribuiau la descurajare.
The Economist mai notează că, totuși, ceea ce este posibil online, nu rămâne online. Camerele din Taiwan și Coreea de Sud se numără printre cele peste 1 miliard de camere instalate la nivel mondial, parte a unei rețele de supraveghere tehnică în plină expansiune, care a îngreunat viața ofițerilor de informații și a agenților pe care aceștia trebuie să-i recruteze.
Spionaj: Serviciile de informații își petrec timpul obținând secretele altora
Serviciile de informații își petrec timpul obținând secretele altora, protejându-și propriile secrete și angajându-se în activități secrete pe care alte ramuri ale guvernului preferă să le ignore: construirea influenței, menținerea de contacte secrete cu grupuri teroriste, perturbarea comploturilor sau asasinarea dușmanilor. Tehnologia face parte integrantă din aceste activități de mai bine de un secol. Pe măsură ce lumea a trecut de la curieri la telegraf și la radio, scrie Michael Warner, un fost istoric al CIA, serviciile secrete au devenit „mecanizate și industrializate”. De asemenea, au devenit un consumator al celei mai înalte tehnologii disponibile.
Primul computer programabil, Colossus, a fost dezvoltat pentru a sparge codurile naziste. Apariția sateliților-spion a dezvăluit suprafața Pământului. Gadgeturile de ultimă generație, cum ar fi tranzistorii miniaturali și cerneala secretă derivată din industria emergentă a materialelor plastice, au schimbat modul în care erau realizate schimburile de informații.
Toate aceste tendințe au fost cele mai notabile în marea superputere tehnologică a lumii: America. Pe de altă parte, potrivit sursei menționate, intruziunea chineză și descoperirea acesteia au fost un microcosmos al serviciilor de informații moderne. Internetul și dispozitivele conectate la acesta sunt peste tot, oferind numeroase oportunități pentru supraveghere, capcane și operațiuni secrete. Entitățile care îl monitorizează și acționează în consecință sunt adesea firme private, nu agenții guvernamentale.
Mai mult, anul acesta s-a vorbit mult despre spionul din cer, ceva ce „orice guvern îl poate folosi, fără știrea noastră”. „Aceasta este o cameră uriașă pe cer pe care orice guvern o poate folosi în orice moment, fără știrea noastră”, a declarat Jennifer Lynch, consilier general al Electronic Frontier Foundation. În 2019, Lynch a îndemnat autoritățile civile de reglementare a sateliților din SUA să abordeze această problemă. „Cu siguranță ar trebui să ne îngrijorăm”. Prin urmare, în cazul de față s-ar putea spune că pericolul vine și „din cer”.
Citiți și: Spionul din cer devine realitate. Orice guvern îl poate folosi
