SIMPLU, de Loreta Popa. Muzeul Național al Literaturii Române vă invită vineri, 19 iulie 2024, de la ora 18.00, în Grădina MNLR, la evenimentul de lansare a volumului de poezie „Simplu”, de Loreta Popa, apărut la Editura Lumina Tipo.
Autoarea Loreta Popa a acordat pentru site-ul Oficiul de Știri un interviu în exclusivitate, în care a povestit ce a inspirat-o în a scrie volumul de poezie SIMPLU, dar și de unde ne mai luăm simplitatea și cum o păstrăm, într-o lume atât de complicată.
„Anul trecut și anul acesta s-au închis niște cercuri, am pus punct unor povești care m-au transformat în femeia de azi”
Reporter: Ce te-a inspirat și ce înseamnă SIMPLU pentru Loreta Popa?
Loreta Popa: Anul trecut, la Festivalul Internațional de Poezie București, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, l-am cunoscut pe poetul spaniol Fulgencio Martínez. Am moderat o lectură și, la final, pentru că ultimul poet invitat stricase atmosfera cu versurile lui destul de violente, am decis să citesc un text de-al meu. Simțeam că asta trebuie să fac. Era păcat de eveniment, de spectatorii și poeții prezenți. După ce am terminat de citit, Fulgencio a venit la mine și m-a îmbrățișat.
Nu știa cine sunt, nu înțelesese mare lucru, dar vocea mea l-a călăuzit, i-a dat un motiv să mă asculte până la capăt. I-am fost recunoscătoare. Știi cum e când ești invizibil în ochii celor care sunt obișnuiți cu tine, te salută, colaborează cu tine, te roagă să-i ajuți, dar habar nu au cine ești cu adevărat? Așa simțeam eu atunci. Am avut curaj să-mi rostesc poezia. Iar acest poet venit de departe a fost prezent și m-a recunoscut ca poetă. Ce șansă! Ce noroc! Ce miracol! Mi-a scris după aceea, am corespondat tot anul și m-a împins de la spate, m-a motivat să scot această carte.
Totul a fost realmente simplu. Am vizualizat coperta. Mi-a apărut într-o dimineață, înainte să mă dau jos din pat, în minte și am zis Evrika! Asta e. Iedera aceea verde, simbol al vieții, care se înalță către soare, către lumină, rezistând, îndurând totul. Încrederea primită din partea acestui om m-a ajutat, m-a inspirat. A trimis versurile mele lui Felix Nicolau și lui Dragoș Cosmin Popa pentru a fi traduse în spaniolă. Când le-am mulțumit amândurora pentru efortul lor mi-au mulțumit și ei pentru Poezie. Ce bine mi-a prins!
Și a mai fost ceva. Am învățat mult de-a lungul vieții, am privit mulți demoni în ochi, m-am călit în bătălii și am rezistat. Sunt singură astăzi pentru că așa am ales. Libertatea pe care mi-o oferă vârsta, profesia, spațiul în care trăiesc și respir este neprețuită și țin enorm la ea. Anul trecut și anul acesta s-au închis niște cercuri, am pus punct unor povești care m-au transformat în femeia care sunt astăzi, în omul care sunt astăzi.

„Nu e ușor să visezi și să speri 15 ani la ceva ce nu avea cum să se întâmple”
Loreta Popa: Recunosc, am scris mereu având în sufletul meu o idee despre sufletul pereche, acel cineva pe care-l căutăm noi, femeile, crezând că dacă-l întâlnim vom fi fericite. Pentru că întotdeauna am fost sinceră, vreau să mărturisesc că da, acel ideal a existat, dar am ales echilibrul și liniștea în favoarea nesiguranței, am ales bucuria de a ști că a existat întâlnirea în favoarea tristeții de a aștepta un bărbat pentru care reprezentam idealul, dar care nu făcea niciun pas în direcția mea.
Avem cu toții iubiri imposibile. Nu e om să nu fi trecut prin această experiență. Nu e ușor să visezi și să speri 15 ani la ceva ce nu avea cum să se întâmple. Dezechilibrul acesta te tulbură, te împiedică să evoluezi, te trage înapoi.
Am înțeles că e vorba de lipsă de curaj, de teama de a-ți lua viața în propriile mâini și a decide că meriți să fii fericit alături de cineva. Am văzut dintr-o dată totul clar și am ales să fac pasul înapoi. M-am pus pe primul plan și a fost decizia corectă. Acest SIMPLU vine și de la această poveste. A fost SIMPLU să mă aleg. Nu am mai împărtășit acest lucru nimănui. Am simțit nevoia s-o fac acum.
„Dacă nu ești emoționat când citești, de ce ai deschide o carte?”
Ce înseamnă această carte pentru tine și care este mesajul pe care vrei să-l transmiți?
Această carte este una care servește, emoționează, transmite. Dacă o carte nu ajută la nimic, dacă nu emoționează, dacă nu atinge resorturi interioare la ce bun? Știi, noi suntem fereastra prin care privim lumea. E infinit mai simplu să păstrăm curată fereastra și pe afară, și pe dinăuntru decât să așteptăm să vină cineva să facă asta pentru noi. Această carte, „Simplu”, are valoare terapeutică pentru mine. M-a ajutat să-mi amintesc cine sunt, ce este important pentru mine.
M-a ajutat să mă reîntorc la mine, să găsesc puterea de a curăța fereastra mea către lume de păianjeni, de praf, de noroi. Mi-a fost benefică dăltuirea aceasta, șlefuirea textelor din proză în poezie. Au căzut multe cuvinte o dată cu fiecare lovitură, dacă pot să spun așa, și a rămas esența.
Uităm de cele mai multe ori că dacă noi suntem bine și cei din jurul nostru sunt bine. Această carte este o poartă spre un univers al omeniei, al compasiunii, al iubirii, al vindecării. Să știi că lacrimile sunt la rândul lor scriitură. Dacă nu ești emoționat când citești, de ce ai deschide o carte? De ce ai merge la teatru dacă nu vrei să fii tulburat?
Emoția are legătură cu tulburarea. Poate un cuvânt, un vers, o propoziție pe care le-am scris vor atinge un cititor și vor trezi în acesta o dorință, un vis adormit, un zâmbet lăsat pe margine, o lacrimă ridicolă. Urmând firul sincerității, nu greșim niciodată. De aceea spun că totul e simplu. Acesta este mesajul meu către cei care vor deschide cartea mea.
Cu toții am trecut prin dezamăgiri, respingeri, îndoieli, tristeți, critici. Când începem să facem curățenie, fereastra prin care vedem lumea arată cu totul altfel dacă e strălucitoare. La fiecare privire vom descoperi oportunități, bucurii, susțineri, ajutor. De noi depinde ce alegem. Simplu…
Cât de mult mai cântărește cuvântul SIMPLU, într-o lume în care totul este atât de COMPLICAT?
Noi complicăm totul. Este SIMPLU să-ți stăpânești tendințe ale naturii tale inferioare și să-ți extinzi binefacerile asupra întregii omeniri, devenind tu însăți un soare. Libertatea ta, câștigată astfel, lărgește la infinit orizontul conștiinței și toți beneficiază de iubirea și lumina ce emană din tine. Doamne, ce minunat dar să simți răul din ceilalți și să poți modifica cumva rezultatul întâlnirii cu ei! Apropo de simplu și complicat. Femeia este femeie, bărbatul este bărbat. Simplu.
Noi am complicat totul în așa fel încât acest simplu s-a transformat în ceea ce vedem acum promovându-se pe toate canalele. Pe mine continuă să mă frapeze această minciună întinsă ca o peltea și privesc uluită cum nu ridică nimeni niciun deget ca să oprească această tâmpenie. Cum să crezi că genul este un construct social? Cum să fii de acord cu transformarea copiilor din fete în băieți și invers? Așa ai venit pe lume. Nu cred că luna se identifică a fi soare și soarele visează să fie lună. Fiecare om este liber să iubească pe cine vrea, departe de mine gândul de a pune opreliști.
Sunt oameni care iubesc, iar iubirea nu poate fi decât acceptată. E singura unitate de măsură valabilă în acest univers. Nu despre asta este vorba, ci despre cum am complicat ceva ce era simplu. Am dat exemplul acesta pentru că mi-era cel mai la îndemână. Am credința că trebuie să ne reîntoarcem la rădăcini. Trebuie să tăiem totul până la ele și să așteptăm să dea lăstari din nou. Iedera este mereu verde, poți s-o arzi, s-o tai, s-o distrugi cum îți trece prin minte. Dă din nou, dacă rădăcina ei e adâncă, solidă. Și cu oamenii cred că e la fel.
Pământul acesta din care am venit pe lume ne ține în viață. Rădăcinile noastre trebuie să fie solide ca să nu cădem în prăpastia în care suntem împinși de cei care se fac că nu ne văd, pentru care nu contăm și pentru care reprezentăm doar un număr. Când reduci la esență totul, lucrurile devin simple. Dacă am face lumină în jurul nostru, am putea să ne vedem unii pe alții. De aceea, spun că este important să păstrăm curată fereastra prin care vedem lumea. Ne descoperim, știm că existăm și ne putem sprijini. Ne recunoaștem și ne dăm atunci seama că e tare bine când nu ești singur. Simplu…
Invitații Loretei Popa la lansarea cărții sale. Nume, unul și unul! Nu ratați!
Alături de autoare vor participa Rodica Mandache, Cristina Bogdan, Emilia Popescu, Antoaneta Cojocaru, Adrian Păduraru, Ovidiu Mihăilescu, Maria Gheorghiu, Cătălina Beța, Marilena Rotaru, Doina Lavric-Parghel, Virgiliu Parghel, Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Catia Maxim, Irina Cojar, Luminița Tucă, Iulian Gliță, Toma Enache, Corina Ozon, Camelia Cavadia, Ioana Pavelescu.
„Poezia Loretei Popa este ca o scrisoare deschisă, fără destinatar. Sincere și curate, cuvintele (cum spune în poezia citată) «din soare cădeau direct în palma mea». Norocoși vor fi cei care vor citi acest nou volum de poezii al Loretei Popa, atât datorită acestei înălțări și purități, cât și frumuseții cu care își oferă versul.
Mâna acestei poete este aidoma mâinii unei pianiste, înțeleaptă în ritm, uneori cu o notă surprinzătoare de jazz în cele mai bune versuri ale ei care transmit în manieră aproape frenetică un sentiment profund, alături de un gând asemănător pe care trebuie să-l culegem atent cu palmele noastre, cu ochii și cu mintea noastră. Pentru că această poezie conține înțelepciuni secrete, versuri care răsar dintr-odată ca o făclie în pădure.
Poezia Loretei Popa caută în permanență să transceandă către un «tu»: valoarea solidarității este una dintre trăsăturile sale cele mai înalte, ca în toată marea poezie, de altfel. Loreta Popa, în multe versuri din «Simplu», se îngrijorează de «sănătatea» sufletelor altora și nu numai că oferă lumina unui dialog, dar îi și ascultă pe cei care vor să se apropie de lumina acestor poezii”, notează Fulgencio Martínez în prefața volumului.
Loreta Popa, profesionistul și OMUL
Loreta Popa (n. 1968, București) a absolvit Facultatea de Jurnalism, Universitatea Hyperion, a urmat cursuri de master la CESI, Facultatea de Litere a Universității București, iar actualmente este doctorand în domeniul Teatru și Artele Spectacolului la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
- A debutat editorial cu „Scrisori pentru Emaˮ (Editura Semne, 2009). A mai publicat „Povestea Lupului Albastru”, „Scrisori de dragoste – Astăzi, Acum” – 2010 (Editura Mateiaș), „Cântecul culorii” – 2011 (Editura Neverland), „33” – 2015 (Editura TracusArte) și o reeditare a „Scrisorilor pentru Ema” (2017, Editura For You).
După 30 de ani de presă culturală, un periplu ca redactor și editor la ziarele Dimineața, Cronica Română, Vocea României, Sport XXI, Național, Jurnalul Național, Revista Cariere, Taifasuri, Evenimentul Zilei și ca redactor-șef al revistei Jurnal Spiritual, din ianuarie 2017 este PR la Muzeul Național al Literaturii Române.