Sfinţii Petru şi Pavel, obiceiuri și superstiții. Pe data de 29 iunie, creștinii ortodocși și cei romano-catolici de pretutindeni îi prăznuiesc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, două dintre cele mai importante figuri ale creștinismului timpuriu.
Viața Sfinţilor Petru şi Pavel
Sfântul Petru, cunoscut inițial sub numele de Simon Petru sau Shimon Bar-Yona, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos și fratele mai mare al apostolului Andrei. Potrivit Bibliei, Petru a fost un pescar evreu din Betsaida, o localitate pe malul nordic al lacului Genesareth, astăzi probabil el-Araj sau et-Tell, în Israel. El a devenit „piatra pe care se va zidi Biserica” (piatră – „Kefa” în aramaică). A predicat în special în rândul evreilor și este considerat primul episcop al Romei, potrivit tradiției catolice, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia.
Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie.
De partea cealaltă, Sfântul Pavel, cunoscut de asemenea și ca Pavel apostolul și Saul din Tars, este, probabil, cel mai influent misionar ai creștinismului timpuriu, deși nu a fost unul dintre cei doisprezece apostoli inițiali, fiind supranumit „apostolul neamurilor”. El a fost un prigonitor al creștinilor, convertit la creștinism în urma unei revelații pe drumul Damascului. Pavel a scris numeroase epistole incluse în Noul Testament, care sunt cunoscute sub numele de epistole pauline.
Scrierile atribuite lui Pavel de către Biserică constituie o parte importantă a Noului Testament, texte care au avut o influență majoră asupra formării gândirii creștine, mai ales datorită rolului esențial pe care el l-a avut în răspândirea Evangheliei în rândul primelor comunități creștine din Imperiul Roman, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanți apostoli, mai precizează Wikipedia.
Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare şi a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67, în ziua de 29 iunie.
Citește și: Mesaje și urări de Sfinții Petru și Pavel. Ce nume se sărbătoresc azi, pe 29 iunie
QUO VADIS, DOMINE?
Conform unei legende din secolul al XIII-lea, Petru l-ar fi revăzut ultima dată pe Iisus în momentul în care voia să fugă din Roma, pentru a scăpa de martiriu. Petru l-ar fi întrebat pe Iisus: „Quo vadis, Domine?” („Încotro te-ndrepţi, Doamne?”), la care Isus i-ar fi răspuns: „Vado Romam venio iterum crucifigi” („Am venit la Roma spre a fi din nou crucificat”).
Ruşinat, Petru s-ar fi întors la Roma, primind martiriul. În prezent, în apropierea locului unde s-ar fi petrecut această întâmplare se află capela „Quo vadis, Domine?”, pe Via Appia, din Roma.Sfântul Apostol Pavel a propovăduit pe Hristos tuturor, a străbătut, în trei călătorii misionare, toată Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând comunităţi creştine şi hirotonisind episcopi, preoţi şi diaconi. El a murit la Roma, în aceeaşi zi cu Petru, tot ca martir, prin decapitare.
Citește și: 29 iunie – Sfinții Petru și Pavel. Ce e bine pentru sporul casei şi pentru sănătate, de marea sărbătoare
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitori ai sistemului penitenciar din România
Pentru că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost în temniţă fiindcă L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Cei doi sfinţi sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate şi pentru că cei ajunşi în penitenciare sunt persoane care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.
În icoanele bisericești, Apostolii Petru și Pavel sunt reprezentați împreună, ca simbol al unității lor în credință și jertfă, fiind considerați „stâlpi ai Bisericii și luminători ai lumii”. De regulă, în lăcașurile de cult ortodoxe, ei sunt pictați pe stâlpii din stânga și din dreapta ușii de la intrare – o reprezentare menită să transmită ideea că, prin viața, predica și scrierile lor, Petru și Pavel susțin și întăresc spiritual Biserica.
Conform Sinaxarului, moaștele lor au fost îngropate împreună, iar ziua de 29 iunie a fost păstrată de creștini ca dată a martiriului lor, potrivit Doxologia.ro.
„Tradiţia spune că Sfântul Petru este stăpânul lupilor, aceştia neîndrăznind să facă vreo stricăciune oamenilor fără încuviinţarea sfântului; tot Sfântul Petru mai are în păstrare şi cheile de la porţile Raiului şi mai are în pază şi balaurii din cer care mărunţesc gheaţa, transformând-o în grindină; se mai spune că sfântul, fiind marele ucenic a lui Hristos, umblă prin lume pentru a afla necazurile creştinilor, pe care apoi le împărtăşeşte lui Dumnezeu; dar poate fi văzut şi în lună sau când se deschide cerul la marile sărbători, stând la masa împărătească; dar este şi subiectul unor întâmplări hazlii: i se fură caii sau boii în timpul aratului, pierde cheile Raiului, are o iubită pescăriţă, petrece şi joacă alături de oamenii de rând la o cârciumă, se îmbată şi este bătut de oameni etc.; dintre târgurile organizate în ţară în această perioadă, cel mai cunoscut este cel de pe Muntele Găina”, scrie Romulus Antonescu în „Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti” (2016).
Citeste si: 29 iunie – Sfinții Petru și Pavel. Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de marea sărbătoare
Ce e bine să facem pe 29 iunie pentru a fi feriţi de boli și ghinion
Tradiţia populară spune că în această zi apar licuricii, care îi ghidează pe cei ce se rătăcesc în păduri sau în munţi. Aceştia ar fi, de fapt, scântei ale biciului Sfântului Petru.
De Ziua Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel se dă de pomană pentru cei morţi, iar femeile trebuie să ofere vecinilor şi săracilor mâncare gătită, dar şi vase de lut pline cu apă, astfel încât morţii nu vor flămânzi, şi nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt. Oamenii nu au voie să muncească, nici la câmp, şi nici în gospodărie.
În ziua prăznuirii celor doi sfinţi nu se spală, nu se aruncă gunoiul din casă şi nu se toarce, iar oamenii trebuie să meargă la biserică. În această zi nu se scutură merii, pentru ca ogoarele să fie protejate de grindină. În popor, se mai spune că femeile văduve nu au voie să mănânce mere până în ziua de Sfântul Ilie dacă vor să fie sănătoase.
Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul.
Pentru a fi feriți de cele rele, în ziua de Sfântul Petru, oamenii poartă pelin și usturoi în buzunare.
