Sfântul Ștefan este prăznuit, în fiecare an, pe 27 decembrie, în a treia zi după Nașterea Domnului. Numele este de origine greacă – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).
Conform Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, precum și datorită credinței sale profunde și puterii sale de a săvârși minuni și semne, Sfântul Ștefan a fost numit și arhidiacon.
Mărindu-se numărul creștinilor după întemeierea Bisericii, a crescut și numărul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost aleși din cadrul comunității, șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune” care să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât și să supravegheze bună orânduială la mesele comune. Primul dintre aceștia a fost Ștefan, iar ceilalți șase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmenă și Nicolae. Rolul lor în Biserica primară depășea cu mult rolul pe care îl iau diaconii în zilele noastre. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau și ajutau la desfășurarea cultului aparțînând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.
Sfântul Ștefan – primul martir
Sfântul Ștefan s-a arătat un apărător al credinței adevărate cu privire la persoană lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise și lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui.
Furioși, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în chip minunat în slavă, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine și pentru cei care îl omorau: „Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfântului Ștefan a fost în valea lui Iosafat.
Având în vedere că în vremea aceea cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul sau scria „chiliel”, care în limba ebraică înseamnă „cununa”, pentru că într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Sfântul Ștefan – Semnificația numelui Ștefan și tradițiile din 27 decembrie
Numele este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii). La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniță, Fană, Fănică, iar uneori – sub influență străînă – Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefăniță, mai rar Ștef(i). Mai recent a apărut și formă feminină Stefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute în calendar).
Tradițiile de Sfântul Ștefan (27 decembrie) includ aducerea în casă a icoanei sfântului pentru a ajuta bolnavii și a aduce spor, pomenirea celor trecuți în neființă, dar și superstiții care interzic munca în gospodărie pentru a avea sănătate. Se fac acte de caritate, se oferă cadouri și se petrece alături de familie, cinstind primul martir creștin.
Există credinţa că Sfântul Ștefan îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme, dar şi că în această zi persoanele certate trebuie să se împace. Pe larg, o veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să se aducă în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
Tradiția mai spune că, pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă. În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan.
