Pe 30 noiembrie, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, considerat ocrotitorul țării noastre și „cel dintâi chemat” dintre apostoli. În tradiția populară, această zi este înconjurată de numeroase obiceiuri și superstiții, care își au rădăcinile în credințele străvechi ale dacilor.
Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor
Sfântul Andrei, fratele lui Petru, provenea dintr-o familie modestă de pescari din Galileea. Fascinat de predicile Sfântului Ioan Botezătorul, Andrei a devenit martor al botezului lui Iisus în Iordan.
Ulterior, la chemarea lui Hristos, a renunțat la mreje pentru a deveni „pescar de oameni”. A fost martor la minunile Mântuitorului și la Învierea Sa, dedicându-și viața propovăduirii Evangheliei în lume.
Obiceiuri și credințe din noaptea de Sfântul Andrei
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, folclorul românesc vorbește despre o atmosferă mistică: lupii se adună, iar Sfântul Andrei „împarte prada” pentru iarnă. Este o noapte a strigoilor și spiritelor rătăcitoare, care pot provoca necazuri. Strigoii, spirite care nu-și găsesc liniștea, ar fi capabili să aducă boli, grindină sau alte nenorociri.
Pentru a se proteja, gospodinele iau măsuri speciale: mănâncă usturoi și ung ferestrele, ușile și hornurile casei cu usturoi pentru a ține spiritele la distanță.
De asemenea, vitele sunt unse la coarne, iar uneltele gospodărești sunt ascunse pentru a nu fi folosite de strigoi în luptele lor. Se mai spune că în această noapte animalele capătă darul vorbirii, dar cine le ascultă moare. La miezul nopții, cerurile se deschid, iar rugăciunile se înalță direct către Dumnezeu.
30 noiembrie este cunoscută și ca „Ziua lupului”, un simbol important pentru strămoșii noștri daci. Se crede că, în această zi, lupii devin mai agili și nimic nu scapă din ghearele lor. Aceasta explică interdicția de a munci sau de a face zgomot în gospodării, pentru a nu atrage primejdia.
Misticism și ritualuri de protecție
În noaptea de Sfântul Andrei, spiritele malefice umblă prin lume, iar oamenii recurg la ritualuri de protecție. Strigoii sunt alungați prin rugăciuni, usturoi și diverse gesturi simbolice.
Unele femei „astupă” hornurile pentru a împiedica intrarea spiritelor rele, iar gospodinele evită să dea ceva din casă sau să lucreze, considerând că acestea ar atrage ghinionul.
Sfântul Andrei rămâne o sărbătoare cu o simbolistică profundă, îmbinând credința creștină cu tradițiile și legendele populare, oferind o perspectivă fascinantă asupra spiritualității românești.
CITEȘTE ȘI – Fără minivacanță de Sfântul Andrei și 1 decembrie în 2024
